Da, are dreptate, Bolo să înțeleagă o dată pentru totdeauna că trebuie să trăim și noi ăștia săraci pe care nu ne-a dus capul să furăm, să șmecherim și nici nu ne-am făcut politicieni. Și noi avem dreptul la trai decent, la excursii la tot felul de mări, oceane, munți și văi, plaje și piscine exclusiviste. Cu siguranță că omu’ ăsta, ale cărui vorbe m-au uns la inimă, știe cu câtă trudă și sudoare se câștigă pâinea pe care o pune pe masa familiei sale. Chiar i-am spus lu’ Gogu, într-o dimineață la cafea: „Să știi că ăsta e de-al nostru din popor, urmaș de-al Jienilor și de-al Domnului Tudor.”
Bă, dar, ia stai așa, ăsta care a mi-a umplut inima de partiotism și mintea de conștiință națională, nu e cumva Olguț Manda? Pardon, Claudiu Manda? Băbatul Olguței, primărița de la Craiova? Că după voce seamănă cu dânsul. Și după papucii ăia cu care se încață toată ziua. El e, nu-i așa? Europarlamentarul ăla cu venit anual, declarat de 130.000 de euro? Ăla cu case, mașini, protocoale și funcții cât cuprinde? El e, dom’le! Olguț, scuze, Claudiu al Olguței, Olguț Sărăcie, care se poate lua de mână cu toți cei care într-o săptămână câștigă cam cât câștigă un sărac pe bune într-un an. N-am nimic cu omul, că știți cum e, la stat și în politică se câștigă bine de tot, dar măcar să fi tăcut… Doamne iartă-mă. Sau să fi pus pe altul mai amărât să spună asta. Pe un consilier, un primar de comună, ceva în genul ăsta.
S-a găsit Olguț să ne vorbească de sărăcie, să plângă de așa ceva în numele nostru, al celor care chiar sunt săraci. Bă, neică, chiar nu ți-e puțin rușine la obraz? Plângeți-vă, bă, de altele nefăcute sau prost făcute de Bolojan, dar nu ieși, bă, Olguț, pardon, Claudiule, cu chestia asta, că râde lumea de tine. Și nu doar râde, dar te și înjură. Ce dracului, te credeam politician serios, onest și responsabil. Cel puțin așa pari când mă uit la tine, la televizor!
