Hai să-ți spun eu, Gogule, că n-o să ghicești în vecii-vecilor. Bariera de la intrare în parcarea în Consiliul Județean. Aia, bă, cu telecomanda din mâna portarului. Bine, de ceva timp nu a rămas decât telecomanda că Romică al nostru a desființat postul de portar. Cică erau prea mulți, iar acum nu mai e niciunul. Și chiar dacă postul nu ar fi fost desființat, telecomanda ar fi devenit o biată sculă inutilă și nefolositoare, întrucât un bezmetic de șofer a intrat cu mașina în suportul în care se odihnea bariera, pe care l-a făcut una cu pământul. Și asta ziua în amiaza mare, în timp ce consilierii județeni (unii, nu toți), părăseau obosiți și sictiriți parcarea CJ, după ședința de marți.
Când a auzit una ca asta, Romi s-a supărat rău de tot și pe loc s-a înfiripat ideea unei acțiuni deliberate, chiar a unui sabotaj mai cu seamă că era a treia sau a patra oară când se întâmpla una ca asta. Aproape că se activase planul roșu de intervenție. Mai, mai să dea ordin subordonaților să sune la Poliție ca aceasta să demareze o anchetă pentru a da de urma techergheului care și-a băgat adânc piciorul în pedala de accelerație a mașinii și, implicit, în cea mai de preț realizare din mandatul lui Romică. Să-l prindă, să-i dea amendă, să-i suspende permisul, să-i ia din puncte. Să facă ce-o ști Poliția cu el, să-l dea exemplu de „așa nu” la TV și în presa online. Noroc că la Poliție a sunat întruna ocupat vreo jumătate de oră, răstimp în care, unui slujbaș i-a venit ideea să se uite pe înregistrările de pe camera de supraveghere de la primărie. Și după ce s-a uitat atent, omului i-a stat inima în loc. S-a mai uitat o dată, de două ori peste înregistrări, s-a frecat la ochi, apoi ar fi exclamat: „Șefu’, nu mai sunăm la nicio Poliție, că ne facem de cacao. Unul de-al nostru a scos popicul din șuruburile înfipte în asfalt.”
Nu știu la ce s-o fi gândit în acele momente Romi al nostru. Unii zic că ar fi cerut ca ancheta să-și urmeze cursul firesc, însă același care descoperise autorele – un consilier județean (după alții o consilieră) – l-ar fi tras de mânecă pe șeful cel mare: „boss, vezi că e liberal, de-al nostru (liberală, după unii), nu-i de-a lui Popovici și Crina, ne facem de râs dacă…” Iar boss ar fi ușurat liniștit că n-a fost vorba de niciun sabotaj și, ca atare, pică și chestia aia cu băgatul picioarelor în cea mai mare realizare a sa.
Cât privește bariera, dă-o în… Doamne iartă-mă, facem alta, cu mult mai trainică și mai frumoasă!