Serialul începe cu scena spovedaniei. Enoriașa îngenuncheată, cu patrafirul popii răsfrânt peste cosițele ei ca spicul grâului. Ca să înțeleagă ce anume a împins-o pe tânăra femeie să vină la biserică să-și mărturisească păcatele, preotul, mare golan, altfel nu îi pot spune, o ia cu binișorul: că ce mai face, dacă s-au copt roșiile în grădină, dacă mai are apă în fântână, că dacă i-o fătat vaca, dacă postește. Chestii de astea, ca să-și facă o impresie despre suferința ori dorințele femeii. Dovadă că, din una, în alta ajung și la sex. Deocamdată să vorbească. „Fă, tu mai faci sex cu bărbată-tu?”, întreabă popa direct. „Mai rar, părinte, mai rar!”
Atât a așteptat părintele. Și-a făcut cruce și a ridicat capul spre toți sfinții pictați pe cupola bisericii, murmurând un sincer „Doamne, iartă-mă.” Apoi i-a pus mâna pe creștet, să se convingă că nu visează. „Spune fata mea, spune, nu-ți fie rușine! Mie să-mi spui tot, că ăsta e rostul spovedaniei. Și cum o faceți? Cu din alea porcoase ca în filmele XXX sau numai așa cum o lăsat cel de Sus?” De fier să fii, din cel mai bun oțel, și tot ai ofta un pic, cu gândul la cât de frumoasă poate fi viața, atunci când o trăiești la cote maxime.
Asta a fost în primul episod, în care părintele a tatonat terenul, iar dumneaei îl asculta extaziată, povestindu-i toate pozițiile de la 1 la 69 pe care le execută cu lejeritate, dacă ar avea cu cine. În episodul următor, asistăm la înfiriparea unei idile și continuarea discuției la telefon. El îi citea pasaje din Biblie despre păcatul de a ascunde adevărul dintr-o relație intimă, ea îi povestea ce făcea cu soțul seara, cum o punea să stea după ce stingeau lumina și amândoi erau ca doi guguștiuci. Azi așa, mâine așa, până când s-au pus de acord să se vadă, să se… Mă rog, ce face femeia cu bărbatul în astfel de situații. A fost greu începutul că după aceea, cei doi amorezi au ținut-o într-o plăcere din zori și până în seara, zi de zi, ceas de ceas.
Și tot așa până când, într-o dimineață, tânăra fomeie a apărut cu ochii umflați, cu vreo două coaste rupte, inclusiv aia de drac, întrebându-se candidă: „Nu înțeleg de ce m-a bătut al meu trei zile și trei nopți, că i-am recunoscut din prima că mi-o trag cu popa!” Aici îi dau dreptate, greșelile lumești nu se îndreaptă cu bătaia, ci prin spovedanie și rugăciuni pentru iertarea păcatelor. Și în loc de căpăceală, s-o fi trimis la popa nostru care, din acest punct de vedere, este înzestrat cu har extra divin!