Nu te-ai lăsat și ai revocat-o din nou pe Alina Stancovici din funcția de manager al Spitalului Județean de Urgență Reșița. Pentru a patra oară în mai puțin doi ani. Asta da realizare. O demitere cât un buchet de flori (nu neaparat de trandafiri), mai ales că ieri a fost ziua ei de naștere. Nu tu drumuri asfaltate, nu tu spital modular, nu tu tren pe baterii. Nimic sau aproape nimic din ce ai promis în campania electorală. Știu, tu ai vrut să faci multe, dar n-a fost să fie. Că odată a fost atenționare de cod portocaliu, de furtună, altădată a plouat o săptămână întreagă, mai nu știu când a nins, ba ăia din guvern te-au trimis la plimbare ori de câte ori le-ai bătut la ușă. Și uite așa a trecut timpul. Ai dreptate, cum să-ți faci treaba în condițiile astea, când nici măcar liberalii tăi de la Capitală nu te-au băgat în seamă?

În schimb, la scandaluri  stai bine. Nu te întrece nimeni. La capitolul ăsta ești lider incontestabil. Odată cu demiterea Alinei Stancovici intri definitiv în istoria post-decembristă din România. Niciun alt președinte de consiliu județean nu a dus o luptă atât de încrâncenată și aberantă cu un subordonat cum ai făcut-o tu. Mai ales cu o femeie. S-o dai afară de trei ori pe Alina Stancovici și de tot atâtea ori instanța să o repună pe funcție, asta înseamnă să te numești Romeo Dunca. Să ai sânge în instalație și să te doară la baston când fosta și, de ce nu? viitoarea manageră îți transmite de la obraz: „Femeile și pisicile vor face întotdeauna ce vor și vor câștiga mereu, în timp ce bărbații proști și patrupezii maidanezi, ar trebui fie să accepte situația, să-și înăbușe lătratul și să aibă grijă să ridice piciorul din spate fără să se murdarească ori să își stropească pantofii de firmă deja înnoroiți în mlaștina caracterului!”

Vai, Romeo, ce-ți face Alina. Ce mesaje ți-a transmis chiar de ziua ta, care a fost tot ieri. Nu ți-a stat mâncarea în gât sau nu ți-a pierit zâmbetul când ai citit?: „Câte trenuri să piardă, amărâtul ăsta de Dunca și să rămână <<repetent>> și anul acesta sau…. și prost și….și cu parandărătul neluat și miștocărit de mentorul său și de prietenii…de conjunctură a vremelnicei sale funcții?” Eu în locul tău aș intra în pământ de rușine sau, vorba managerei, care te face albie de porci, aș chema consilierii personali la mine în cabinet și i-aș întreba, lăsând rușinea la o parte: „cine dracu e, bă, Niculae Filimon ăsta? Că auzi ce zice cucoana: <<cartea și cititul nu dăunează sănătății, indiferent de vremuri, se trage, pardon se filtrează prin neuroni, nu pe nas…>>. Bă, chiar așa?

Pentru că e un partid serios, democratic și responsabil, funcțiile au fost postate pe grupul de WhatsApp, prilej cu care Lăiță a luat foc în momentul în care a aflat că peste el în schema de conducere a partidului se află Dan Sîrbu, de la Oțelu Roșu (a nu se confunda cu celălalt Dan, țărănistul de la Reșița), responsabil cu Organizatoricul, și Sami Miclău, căruia va trebui, vrând, nevrând, să i se adreseze cu formula de: șefu’, dacă vrea să facă mulți purici în AUR. Chestia asta l-a înfuriat la maxim pe Lăiță. A explodat pur și simplu. Că o funcție ca asta ar fi sub demnitatea lui (de parcă până acum ar mai fi avut vreo funcție la partidele pe la care a trecut), dar, nah, ce să zică și el săracul când a simțit că i-a tras-o Georgel. Acum tace și înghite și se plânge la unii, la alții. Că așa ar fi zis într-un moment de sinceritate: „capul face, capul trage”, și, „cine o mai face ca mine, ca mine să pățească.” Așa te-ai exprimat, Lăiță?

Dar cel mai mult și mai mult îl roade faptul că Sami Miclău îi este șef. Că una s-a înțeles cu bossul de la București când a venit în județ, și cu alta s-a ales în final. De aici și supărarea fără margini: „eu nu primesc ordine de la nimeni. Să vă fie clar, eu dau ordine, nu primesc.” Că bine zici, Lăiță, te-o găsit mai fraier și ți-o dat și ție o funcție echivalent cu gradul de fruntaș în armată făcut la apelul bocancilor. Dă-le peste nas și arată-le cu cine s-au găsit să se pună: langa-danga, io-s Lăiță de la Marga!

Dat fiind faptul că tot astăzi este și Ziua Eroilor, Primăria și Consiliul Local au organizat o festivitate la Monumentul Eroilor, prilej cu care s-a oficiat și o slujbă religioasă.

A urmat un scurt program artistic susținut de elevii școlii gimnaziale din localitate.

„Pentru noi este o bucurie, să sărbătorim Praznicul Înălțarea Domnului, prilej pentru a le ura cetățenilor comunei sănătate, bucurii, liniște în suflet și credință în inimi. Pe de altă parte, îi comemorăm și pe eroii neamului care s-au jertfit pentru glia strămoșească, Lor le datorăm libertatea de care avem parte astăzi”, ne-a mărturisit primarul Remus Rof.

Ha, ha, ha! De două săptămâni, de când a apărut pe piață știrea asta, râd ca prostul de unul singur. Auzi, la el, roșii superchimizate care ne otrăvesc puțin câte puțin în fiecare zi. Bine, bă, nea Petre, sau care ai scos chestia asta, voi abia acum v-ați dat seama că mâncăm roșii pline cu steroizi sau cum mama dracului le spune la chimicalele care le grăbesc creșterea? Bă, chiar ne luați de fraieri? Să fim serioși și să nu mai băgăm spaima în oameni. Treaba asta cu pesticidele și codița roșiei e veche de când lumea. Din vremea lu’ Ceașcă și a lu’ Jivkov. Numai că noi și bulgarii am fost și suntem copii mici pe lângă turcaleții ale căror roșii le putem păstra în vitrine ca pe bebelourile chinezești, fără teama de a se strica. A, știți și voi asta? Atunci de ce vă mai mirați? De chichi, de michi? Dacă până acum ați tăcut mâlc, înseamnă că și voi sunteți responsabili pentru tot bulionul care a curs în valuri dinspre Turcia, vărsându-se în supermarketurile care nici măcar nu sunt ale noastre.

Mai bine recunoașteți că treaba asta cu roșiile nu e de la voi din cap, ci de la ăia de la Bruxelles. Numai că voi jucați după cum cum vi se cântă. Măcar dacă ați face-o românește, după fluier și torogoată…   

Deci, ce vor liderii ăștia care vorbesc în numele sindicaliștilor e corect. De bun simț. Dă-i, bă, dascălului un salariu decent, să nu mai aștepte să vină 1 și 8 martie, Ziua Învățătorului, ca să-i cumperi doamnei de la catedră un bibelou, o vază de cristal, un parfum, o geantă de firmă sau mai știu eu ce alt cadou. Vrea debutantul un salariu de 4.000 de lei? Tu guvern dă-i 5.000, să-și poată permite și el să ia măcar o dată pe lună masa în oraș cu prietenii. Vrea profu’ să ajungă la sfârșit de carieră cu un salariu de 7.000 de lei? Tu, stat, mai pune de la tine 1.000 de lei că nu se face gaură în cer, ca să simtă și el bănuții ăștia în plus la pensie. Vor ăștia tineri să plece în vacanță? Ce te costă, bă, nea Ciucă, să le dai și lor acolo niște bani de buzunar din care să-și cumpere și ei un suc, o shaorma și ce-or mai pofti? Dă-le bani și pentru prima casă, și pentru prima mașină, bașca pentru rochia de mireasă sau costumul de ginere. Dă-le, bă, guvern, stat, Ciucă și Ciolacu, tot ce vor ei că să nu-i mai auzi că nu poți face educație în școli cu mațele ghiorțăind ori cu teniși chinezești în picioare.

Dar, mă întreb eu, după ce le dai toate astea, plus altele care acum nu-mi trec prin cap, oare vom avea copii mai deștepți sau tot la fel de proști? Mai pregătiți? Cine ne garantează că odraslele noastre nu vor ajunge la liceu fără să știe să citească? Va crește rata de promovabilitate la examenul de bacalaureat? Vor dispărea sau, măcar se va diminua numărul analfabeților funcționali din administrație, parlament, ministere? Nu vom mai avea dascăli jigniți și agresați și nici copii bătuți? Întreb și eu, dacă tot e grevă în toată țara!

Așa a făcut un enoriaș de la Constanța, supărat foc pe norocul și nesimțirea altora. Spre deosebire de pomelnicul clasic, a renunțat la cele două categorii de „vii” și „cei adormiți întru Domnu” și a trecut altele de efect, ca să nu zic mai poznașe: „Vi-de bine”, și „Săi ea draci.” Pe prima coloană, a celor de bine, i-a trecut pe: Mama mia, Flori, Nelu, Simion=Aur, și Vecinu meu. Așa a simțit el că e bine, că doar oamenii ăștia merită să fie pomeniți în sfânta duminică. Mama că e mamă, Flori că i-o fi nevastă sau amantă, Nelu că e bărbat, vecinul că, vorba aia, îi mai deschide ușa, mai stă cu el de vorbă, și Simion=Aur, pentru că el e farul, speranța, nădejdea, viitorul și motorul dezvoltării noastre.

La cealaltă rubrică: „Săi ea dracii”, înghesuială ca la un turneu de tenis din categoria Masters, de 1000 de puncte. Cap de serie, Teodosie (în dreptul lui e desenată o cruce, pentru a nu se confunda cu un om de rând), urmat de Dragnea, Ciolacu, Ciucă, Iliescu, PNL și PSD, Băncile (toate), Guvernul, Parlamentul (toți). Când a văzut pomelnicul cu Macedon Porcu, așa cum e trecut în certificatul de botez IPS Teodosie, bietului popă i-a picat proteza din gură și n-a mai putut vorbi. Ăsta a fost mare lui noroc căci, altfel, cine știe prin ce sihăstrie ar fi trebuit să-și petreacă restul zilelor!

Popa, ca popa dar ce se face bietul enoriaș care a rămas și cu buza umflată și cu banii dați? Adică, ăia 5 lei pe care i-a investit în Pomelnicul care ar fi trebuit să ajungă la urechile lui Doamne, Doamne.

Ai făcut asta? Și? Nimic? Nu te-or sunat prietenii, neamurile să te întrebe ce e cu tine? Că, sigur te-or văzut pe Facebook când numai că nu i-ai pupat mâna lu’ Georgică Simion. „Domnule președinte vă mulțumesc că ați venit în Caraș-Severin. Mă bucur că fac parte din echipa dumneavoastră.”  Vai, Lăiță, vai! Cum de  nu ai simțit că Georgică ăsta făcea mișto de tine? Că ți-o promis că-l dă pe Sami, copilul ăla care e tobă de politică, la o parte, și pe tine te face președinte, că tu ești și mai tobă! Și când încolo, te-o făcut simplu membru. Da, e adevărat, ți-o dat ocazia să te bucuri dacă Sami te va lăsa să-i cari geanta. Cât de naiv ești, bă, Lăiță, să crezi una ca asta. Că vei ajunge deputat. Până ți-o ieși chestia asta din cap, tălică o să iei poziția de drepți în fața lui Sami, așa cum făceai în armată. Să iei poziția de drepți și să înghiți în sec. Vezi în ce rahat te-ai băgat? A, vezi, dar nu-ți pasă. Am uitat că tu te crezi un fel de Crăișor al munților care apără o cauză. Cauza cărăbușilor de mai. Ei, da, așa mai merge.

Bravo, bă, Lăiță. Așa te vreau, arătă-le ăstora care râd de prostia pe care ai făcut-o că nu le ai doar cu „Brâul”, ci te pricepi și la politică. Că dacă îți încordezi mușchii, îi bați la curu’ gol cu programele și proiectele de guvernare.  Dar, totuși, știi cum e la țară. Te vorbesc babele și moșii că altă treabă n-au decât să stea seară la poartă, să bârfească. Poate un timp ar trebui să o lași mai moale, să te duci pe la Luca, la Oțelu sau să-l suni pe Mocio că, vorba ta, ți-a fost ca un frate mai mare. Să le ceri iertare că i-ai dezamăgit. Știi ce zic…

Nu? Te ții bățos? Te înțeleg, Lăiță, cum să nu te înțeleg. Tu vrei senzații tari, nemaiîntâlnite și nemaitrăite până acum. Să protestezi în fața Parlamentului legat cu lanțuri, să te iei la întrecere cu Șoșoacă, care dintre voi doi urlă mai tare în piață și  să scandezi ca la galerie: „Pe ei, pe ei, pe ei pe mama lor.”. Uite la asta nu m-am gândit.  Ești tare, Lăiță, tare de tot. Încă o dată se adeverește zicala aia cu gusturile omului.

Azi, ce program ai? Te apuci să strângi semnături de adeziune la AUR? Că bine faci, începe cu ai tăi din sat, apoi du-te la Vama Marga, Bucova, Băuțar, Valea Mare, Crâșma și continuă să-l uimești pe Georgică al tău. Să te facă și pe tine ceva. Dacă nu deputat, cum ți-a promis, măcar președinte la organizația din Marga. Că tot e ceva, decât nimic! 

Tu din vis ai luat ce ți-a convenit cel mai mult, ai sărit peste tot felul de fleacuri și ai trecut direct la faza cu parlamentul. Parcă e mare scofală să ajungi deputat. Mai ales când îl ai alături pe George Simion căruia numai că nu i-ai pupat mâna astăzi la conferința de presă: „Domnule președinte vă mulțumesc că ați venit în Caraș-Severin. Mă bucur că fac parte din echipa dumneavoastră. E un proiect nou pentru mine, eu nu am mai făcut politică la un nivel așa de înalt ca să fiu la conducerea unui partid cu echipa. Încă o dată mulțumesc domnule președinte pentru încrederea în mine, promit că vom face echipă bună și vom munci…”

Chiar așa, bă, Lăiță? Nici lu’ Crin și nici lu’ Ponta nu le-ai mulțumit, așa cum i-ai mulțumit lu’ Georgică pentru încrederea acordată. De emoție, nu ți mai găseai cuvintele de recunoștință. Erai transfigurat și transpirat până jos, știi tu unde. Trăiai clipa, cum ar veni. Tu ai fost convins că șeful de galerie vine la Reșița să te prezinte ca șef peste AUR (să moară de ciudă prietenii tăi pesediști) și, când încolo ăsta ți-a întins o hârtie: „ia și semnează adeziunea. Citeț, în dreptul numelui tău!” Adeziunea de simplu membru. Nicidecum de coordonator, președinte sau  de mai știu eu ce. Nici măcar nu ți-a strâns mâna sau să-ți fi spus două vorbe de încurajare. Urât din partea lui. Bă, frate, măcar să fi zis și el ceva acolo. Nimic în afară de faptul că până a ajunge să-i bați la ușă și să-l rogi să te primească în AUR, ai mai trecut pe la două partide, PNL și PSD. Că așa fac primarii coioși!

La cât erai de speriat nici nu știai ce să faci: să semnezi sau nu? La un moment dat te-am simțit că ai fi vrut să-ți suni un prieten, ca în emisiunea aia de la televizor, să-l întrebi: „Nelule, ce caut eu aici?” Păreai derutat, rătăcit și confuz. De acolo și bâjbâiala din răspunsul la întrebarea: „de ce AUR și de ce acum?”  „Păi acuma…  fiindcă acuma… cum să spun… m-ai luat pe nepregătite…  acuma… deci… Eu l-am simpatizat pe domnul președinte de mai mult timp. L-am urmărit la televizor…” Interesant de știut la ce marcă de televizor l-ai simpatizat pe Georgică-șef de galerie!

Da, frumoase cuvinte, Lăiță. Spuse din tot sufletul tău de mărgan fălos, care ești. Frumos omagiu adus domnului președinte care te-a făcut să te visezi deputat pentru 24 de ore. Noaptea, în patul din casa de la Marga!

O dovadă în plus e și faptul că la începutul lunii iunie e așteptat la București. Susținătorii monarhiei aclamă vizita ca pe o mare victorie, în condițiile în care, dacă nu mă înșel, e prima lui deplasare în străinătate după încoronare. Că s-ar fi putut duce oriunde în lumea asta, dar el a ales România, despre care spune mereu că s-a îndrăgostit iremediabil. Îl cred, că unde în altă parte a lumii găsește clisă ca la noi, mămăliguță cu tocană de porc și horincuță de Zalău?

Iar de aici, tot felul de conexiuni care mai de care mai fascinante, pentru unii, și elucubrante, pentru alții. După modelul podului de flori de peste Prut, n-ar fi exclus ca tânărul rege să propună un pod aerian deschis 24 de ore din 24, care să lege Otopeni de Heathrow. Și câte și mai câte, însă nimeni nu se gândește la faptul că vizita asta oficială care între noi fie vorba, nu ne va aduce nici locuri de muncă, și nici investitori, e un pretext ca bătrânul Charles să tragă o fugă la Viscri. Că vorba lu’ neamțu de la Cotroceni, o fi crescut iarba prin curte de când n-o mai fi fost pe acasă, or fi năpădit buruienile în grădină de la atâta ploaie, poate trebuie văruită casa la care trage. În plus, poate ar vrea și ’mnealui să pună în pământ un strat, două de ceapă și usturoi, unul de pătrunjel, altul cu morcovi. Bine, are și el la Londra din astea, dar tot nu e ca și cum ar pune în pământ cu mâna lui, ar plivi singur buruienile încălțat cu cizme de cauciuc și cu clop pe cap. Mai bate un cui, mai schimbă o scândură la gard, plătește impozitul pe casă și pământ, că nu l-o fi plătit de ani de zile.

Dar dacă tot se gândește la noi și ne iubește atât de mult, ar face bine să vorbească cu ăia din Premier League să ne dea și nouă niște rezerve de-ale lor, măcar cu împrumut, să nu ne facem iarăși de râs în Europa, cu Farul, FCSB și care or mai juca la toamnă în competițiile oficiale.