15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
Please assign a Header Menu.
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Victor Nafiru

Parlamentarii vor decide dacă vor prelungi sau nu starea de alertă. Unii s-au pronunțat deja pentru, alții ezită, iar unii sunt categorici: nu vor fi de acord.

„Dacă ar fi să fac un pronostic în această privință, aș spune că PSD va vota prelungirea stării de alertă. Noi Pro România, cu siguranță, nu o vom face. Dacă n-am votat prima dată, nu o s-o votăm nici acum. De ce nu vom vota? Pentru că, iată, Franța ne anunță că de luni dă undă verde la zborurile spre toate țările Uniunii Europene, mai toate țările UE spun că au deschis hotelurile, restaurantele și cafenelele. Or, noi, nu. Cu sau fără mască trebuie să mergem spre relansarea economiei față de care Guvernul Orban este indiferent“, sunt câteva dintre argumentele secretarului general al Pro România.

Ion Mocioalcă are și o explicație pentru care guvernanții țin să prelungească cu încă 30 de zile starea de alertă, în condițiile în care noi am rămas singurii din UE care continuă să se agațe de situația creată de pandemia de Covid-19.

„Eu cred că se vrea acest lucru doar, pentru ca oamenii apropiați Puterii să-și mai facă niște afaceri. S-a creat o stare extrem de delicată față de persoanele care nu sunt infectate cu Covid-19 și care încă nu pot intra în spitale, și asta mi se pare extrem de dureros și de dramatic. Nu poți să te duci, de exemplu, la poarta Spitalului Militar, unde eu am fost zilele trecute, să stai la un rând de peste 500 de oameni, pentru că nu sunt tratați pacienții ce nu au Covid. Aceasta în condițiile în care Spitalul Militar are și o secție deschisă la Otopeni pentru cei infestați cu noul coronavirus. De aici trag concluzia că există o mare dorință de a gestiona România fără legi și fără a se gândi că, azi, cele mai importante probleme sunt: unu, mărirea alocației copiilor, care, din păcate, nu este prevăzută în buget și despre care nu mai vorbește niciun oficial al guvernului și mărirea pensiilor care, iată, guvernul ne anunță că nu o va face decât cu 10%. De fapt, nu va fi o creștere, ci o scădere a pensiilor pentru că ei ar fi trebuit, cu sau fără această lege votată în parlament, să le mărească  cu valoarea inflației și cu 50% din creșterea salariului mediu pe economie“, este de părere secretarul general, Ion Mocioalcă.

Mai nou, de câteva luni încoace, procurorii își încep lucru dimineața cu vizită la primărie. Ba pentru un concurs trucat la ocuparea unui post, ba pentru niște pavele puse câș în curtea sinagogii, ba pentru nu știu ce bibliorafturi așezate nu știu cum și niște clanțe defecte. Pleacă cu brațul plin de documente xeroxate și revin a doua zi pentru cele originale. Se strâng probe, se iau declarații, se instrumentează dosare penale.

Dintr-o dată, dintr-o instituție model, cu care gugulanii se mândreau, Primăria Caransebeș a devenit una a fărădelegilor. Până a nu se certa cu șeful său și colegii de partid, primarul Felix Borcean era dat ca exemplu de cinste și corectitudine. Astăzi, când se apropie alegerile, unii nu știu cum să scape de el. Să-l scoată din schemă. Să-l trimită în spatele gratiilor. Și atunci, adună la un loc rahatul cu care se hrănesc zi de zi, și-l pun pe masa oamenilor legii.

Căci, cum dracului se poate una ca asta, ca timp de trei decenii în Primăria Caransebeș să nu se fi făcut o angajare pe pile, una măcar, o încredințare de lucrare cu dedicație, o înstrăinare nelegală de teren,  iar acum, repet, dintr-o dată totul să o ia razna? E la mintea cocoșului, că e ceva putred în Țara Gugulanilor, mai cu seamă că, de ani de zile, angajații sunt cam aceiași, actualul primar preluându-i cu tot cu hibe și fișa postului de la cel de dinaintea lui. La fel și în cazul spitalului.  30 de ani nimeni n-a sesizat o neregulă, nici măcar faptul că medicii luau șpagă de la pacienți, că angajările se făceau în funcție de gradul de rudenie și culoarea carnetului de partid sau că spitalul ajunsese să fie căpușat de tot felul de SRL-uri, că ditamai spitalul nu avea ambulatoriu propriu, iar acum să ni se spună că e prăpădul de pe lume. Cum? Că prăpădul ăsta nu poate apare din senin. Peste noapte.

Vă spun eu, dacă pe Felix Borcean nu-l mânca în cur și și-ar fi văzut de treburile lui, despre toate acestea nu am fi auzit niciodată. Cel care orchestrează acest spectacol jalnic nici măcar nu l-ar fi luat în seamă. Dar când te legi la cap fără să te doară, așteaptă-te la orice. Omul din umbră, negru în cerul gurii, nu doarme și are grijă să-ți dea ceea ce crede el că meriți atunci când devii obraznic și neascultător.

Pe scurt, cimitirul în cauză, funcțional de zeci de ani, a fost revendicat în instanță și câștigat de proprietar. De fapt,despre teren vorbim, acolo unde sunt amenajate două cimitire, de confesiuni diferite. Persoana respectivă, un octogenar venerabil, nu s-a înțeles la negocierile cu reprezentanții bisericilor și, în aceste condiții, a cerut să nu mai fie îngropat niciun mort în pământul lui care, doar acolo, numără aproape 7.000 de metri pătrați. Când spunem doar acolo, ne gândim la faptul că bărbatul revendică și ceva drepturi din șoseaua ocolitoare a orașului care trece pe terenurile sale.

Dincolo de nefirescul situației, dar care până la urmă este de înțeles când vine vorba de proprietăți luate cu japca cândva, este atitudinea consilierilor locali. Strânsă cu ușa, administrația locală a încercat să ofere bisericilor o altă locație penntru amenajarea unui cimitir. Pentru așa ceva a fost nevoie de inițierea unui proiect ce presupunea dezlipirea unui teren din patrimoniul orașului.

Fiind vorba despre un proiect ce vizează patrimoniul, era necesar votul a două treimi din totalul consilierilor locali. La ședința din data de 16 aprilie, din cei 17 consilieri, au fost prezenți 12. Unul, s-a abținut, Valeriu Simu și proiectul a picat. Peste o lună, povestea s-a repetat: trei s-au abținut de la vot, Valeriu Simu, Doru Novăcescu și Nicole Tudor și iarăși a picat proiectul.

Ce rămâne de făcut în cazul ăsta? Greu de prevăzut, însă nu este exclus ca proprietarul, cu dreptatea justiției de partea sa, să spună „pas“ înmormântărilor de acum încolo, iar oamenii să-și îngroape morți în grădina casei, în păduri. Pe unde or putea.. Asta ca să înțelegem cum lucrează consilierii locali pentru binele comunității care i-a trimis să facă treabă în Consiliul Local Oravița.

În urmă cu trei zile președintele Iohannis ne atenționa că nu scăpăm cu una cu două de starea de alertă. În principiu are dreptate, dacă tot ne-am obișnuit cu așa ceva, ar fi păcat să renunțăm hodoronc tronc, doar că vor unii care se cred mai cu moț. Vestea bună, câtă mărinimie din partea președintelui nostru, e că următoarea stare, care nu are încă o denumire distinctă, va îndulci măsurile restrictive, în părțile ei esențiale, dar de rămas va rămâne, nu se știe până când. Asta depinde doar de noi, de cât de responsabili ne spălăm mâinile, ne dezinfectăm degetele și ascultăm sfaturile specialiștilor. Prin urmare, președintele propune, în principiu, aceleași măsuri: cu mască, cu distanțare socială în locurile publice închise, la mare și la munte, la terase și peste tot acolo unde te oprești să bei un suc să te răcorești, să mănânci o plăcintă, să-ți potolești foamea.

Dacă liberalii îi vor urma indicațiile, după sfânta regulă a turmei, Opoziția amenință că va boicota la vot. PSD, Pro România, ALDE au anunțat că nu vor vota în parlament prelungirea stării de alertă, iar USR, UDM și PMP au anunțat că se mai gândesc. Și, probabil că măsura nu va trece, dar asta nu înseamnă că totul se va opri aici. Ar fi frumos pentru unii, care ar lua-o ca pe o victorie în numele poporului și dureros pentru cei care au gestionat criza noului coronavirus să se recunoască învinși în fața unora ca Ponta, Ciolacu și Tăriceanu, pe care trei luni i-a avut la degetul mic.

Prin urmare, ca în povestea aia de care pe care, ministrul Sănătății, Nelu Tătaru a devaluat planul de rezervă al liberalilor dacă propunerea nu va fi votată. Practic, ne sperie cu blana ursului din pădure, ceea ce în termeni tehnici echivalează cu reintroducerea stării de urgență, în cazul în care ar crește numărul cazurilor de coronavirus. Și, probabil, vor crește.

Și în timp ce politicienii se porcesc la greu de la tribuna parlamentului sau din platourile televiziunilor, în Caraș-Severin nu s-a mai înregistrat niciun caz nou de îmbolnăvire, iar în urmă cu două zile a fost externat ultimul pacient infectat cu Covid-19, dar pentru asta tot nu vom da jos masca.

„Eu am fost cu Romeo Dunca în acest periplu prin județ și ne-am oprit în gară la Herculane, pentru că nu am mai avut timp să trecem și pe la primărie, să ne întâlnim cu colegul nostru Cristian Miclău. Ce am vrut noi să scoatem în evidență a fost faptul că în jurul acelui monument istoric de clasă A, Gara Băile Herculane, s-au dat autorizații pentru o grămadă de «mizerii» de chioșcuri, langoșerii, shaormerii, buticuri, vulcanizări cu o grămadă de cauciucuri pe marginea drumului, construcții parazitare, care sunt inestetice, cu atât mai mult, cu cât sunt situate pe marginea unui drum european“, a ținut să precizeze Popa.

În opinia liderului PNL, vinovat de situația de acolo nu este primarul Miclău ori primăria locală, ci alte instituții ale județului.

„Autorizațiile pentru astfel de construcții au fost eliberate înainte de a veni Cristi Miclău la primărie, iar responsabili pentru punerea lucrurilor pe făgașul normal sunt Consiliul Județean și Direcția de Cultură a Județului Caraș-Severin. Cele două instituții ar fi putut să anuleze autorizațiile de construcție, în cazul în care ele există, eliberate de primarii de dinainte de mandatul colegului nostru pentru că, vă spun cinstit, probabil Miclău nici n-a avut curajul să facă așa ceva, dar nici nu avea dreptul. Legea nu permite ca un primar să anuleze o autorizație de construcție eliberată de primarul de dinaintea lui. Nu se poate așa ceva, nu se poate. Trebuie să fie un for superior, pe de-o parte, iar pe de altă parte, acolo sunt niște clanuri de «afaceriști» cu care este foarte greu de luptat. Care pot pune în pericol, fizic, chiar, familia persoanei care ar proceda așa. Eu știu cât am avut de luptat și de suferit în Reșița, și atunci ce să mai vorbim de un oraș precum Băile Herculane, unde toată lumea se cunoaște cu toată lumea“, a mai spus primarul Reșiței.

În final, Popa a lăsat să se înțeleagă că primarul Miclău ar fi trebuit să se gândească de mai multe ori înainte de a face acele declarații, și că „a pierdut un moment în care putea să tacă din gură.“

În unele locuri în care a ajuns, a stat de vorbă cu camarazii de partid, de la care a cules informații referitoare la starea economică a localității și perspectivele de dezvoltare. Acolo unde nu s-a întâlnit, dintr-un motiv sau altul, cu primarii ori liderii PNL, a tras singur concluziile.

Așa s-a întâmplat în cazul Băilor Herculane, a cărei primărie este condusă de mai vechiul său coleg de partid, Crisatian Miclău. Despre stațiunea de pe Valea Cernei a vorbit într-un material publicat în Express de Banat.

„De sus arată relativ frumos. Țin minte cum era pe vremea când mergeam și eu la Hotelul Roman și făceam baie acolo sau la râul Cerna, la acele izvoare interesante. Acum m-am dus cu bicicleta. M-a șocat, credeți-mă, m-a șocat gara, pe care eu o văzusem numai de deasupra. M-a șocat gara. Ce contrast între ceea ce a fost, între strălucirea ei și ceea ce am făcut noi lângă, o vulcanizare, niște buticuri! (…)La Herculane era aproape totul închis când am fost eu din cauza pandemiei, dar erau încă mizerii de pe vremea de dinainte de pandemie, că nimeni nu le adună”, a ținut candidatul PNL la șefia CJsă-și mărturisească impresiile sale despre vizita în Herculane.

Supărat că nu a fost căutat de omul de afaceri, primarul Cristian Miclău a replicat ironic:Ne bucură interesul domnului Dunca pentru stațiunea noastră, mai ales prin prisma faptului că această stațiune necesită și merită să fie ajutată atât de la nivel județean cât și național. Stim că, în timp ce stațiunea Băile Herculane era ajutată să dispară de pe hartă, domnul Dunca avea alte preocupări domestice și nu avea timp să tragă semnale de alarmă sau să protesteze și nici nu-l interesa politica“.

Să recunoaștem, o replică tăioasă dată de un candidat la primărie unui candidat la Consiliul Județean, amândoi din același partid, de unde ne putem imagina relația pe care cei doi o vor avea în cazul în care și unul, și altul, vor ieși învingători în alegerile locale.

Miclău nu s-a limitat doar la atât, continuând pe același ton accid:

„Respectăm părerea unui om de afaceri de succes care nu dă doi bani pe politică și pe care îl interesează doar anumiți politicieni pentru a-și vedea «mireasa» frumos gătită de nuntă. Din elicopter lucrurile pot părea frumoase așa cum afirmă, dar pe teren de multe ori realitatea e mai complexă și complicată. Ne-am fi bucurat să ne facă măcar o scurtă vizită la primărie să afle direct de la mine, primarul liberal de la Băile Herculane, cum stau lucrurile pe aici și cum și cât de greu se șlefuiesc «diamantele». Ne place metafora folosită de domnul Dunca atunci când compară stațiunea cu un «diamant acoperit cu noroi», dar ce uită domnul Romeo să ne spună este că de cele mai multe ori în jurul diamantelor mișună indivizi dubioși și nu cu intenții bune. Ca și în cazul «miresei» de multe ori te fură frumusețea și nu mai observi și alte aspecte, cum ar fi de exemplu moralitatea, naționalitatea miresei sau dacă «mireasa» știe măcar să vorbească românește. Să nu mai aducem în discuție și obiceiul cu «furatul miresei» că nici Caragiale nu ne mai salvează. Și noi credem «că problema de la Muntele Mic o găsim peste tot» mai ales când nu te pricepi la politică și vezi peste tot numai primari care te împiedică să ajungi la diamante!

Pentru a încheia într-o notă optimistă îi adresăm domnului Dunca o invitație la primăria Băile Herculane pentru a clarifica aspectele ce nu se văd din elicopter și poate observăm împreună și câteva fațete gata șlefuite“, a conchis primarul Cristian Miclău.

La prima vedere, lucrurile par simple, în realitate, însă, sunt complicate pentru că așa au vrut să fie nu doar PSD, cel care a trecut fără probleme legea prin Parlament în iunie anul trecut, ci și PNL împreună cu președintele Iohannis. PSD a fost acuzat de populism, ceea ce poate fi și adevărat până la un anumit punct, pentru că de asta este un partid cu doctrină de Stânga, în timp ce președintele a promulgat legea din prima, fără să să aibă măcar o obiecție. De multe ori, în guvernarea Dăncilă, Iohannis trimitea legile înapoi în Parlament, cu tot felul de amendamente. De data aceasta, cu un ochi la făină, cu celălalt la slănină și cu gândul la alegerile prezidențiale ce se apropiau, președintele a promulgat-o fără să crâcnească, făcând jocul social-democraților. Ba, mai mult, și după câștigarea alegerilor, Klaus Iohannis a lăsat să se înțeleagă în mai multe rânduri că pensionarii au dreptul la acest procent, pentru a se corecta inechitățile dintr-un sistemul de pensii de stat. A spus-o și înainte și după câștigarea alegerilor, dar și în acest an. Până și Orban și alți colaboratori apropiați au susținut declarațiile președintelui.

În acest moment, în afară de președinte, ceilalți actori liberali ai scenei politice românești dau din colț în colț și ridică din umeri precum Ilie Moromete, pus să plătească perceptorului foncirea:  „Ce să-ți fac eu dacă n-am! De unde să dau? Nam!“ În traducere, banii s-au dus dracului pe coronavirus, pe achiziții în sănătate, cu dedicație, pe zboruri cu elicopterul, pe alea 6.500 de Loganuri pentru Poliție și Jandarmerie, pe pensiile polițiștilor, pe alte prostii ale guvernanților. De unde să mai rămână și pentru amărâții ăștia de pensionari pe care Orban cu ai lui i-a ținut la izolare ca pe leproși în lazarete?  De unde, dacă aia nu merge, ailaltă nu produce cât ar trebui, de unde, mon cher, de unde? Să înțeleagă și moșii și babele că dacă nu-i de unde, statul, oricât ar fi el de tâlhar, nu poate da în cap celor avuți, să-i mulțumească pe amărâți. Că țara e secătuită și că acum e momentul pentru sacrificii colective și strâns cureaua, nicidecum pentru pomeni electorale. Să se mulțumească și cu puținul ăla pe care bietul Cîțu se screme să-l scoată din pământ, din piatră seacă. Să nu mai facă atâta pe interesanții, că la vârsta lor, ori cu 70 ori cu 200 de lei în plus la pensie, tot nu au ce face cu banii. Că în vacanțe la greci, în Dubai sau la Sovata nu se mai duc, că bomboane nu au voie să mănânce din cauza diabetului, carne mai puțină, că face rău la colesterol, haine, nici atât. Să-și vadă de bășinile lor și să nu mai facă jocurile inconștienților din PSD.

Chiar așa, ce-or face, bă cu atâția bani, pensionarii ăștia? Bună întrebare. Numai că, președintele nostru al tuturor, nu doar al liberalilor, cum a pozat până acum, a grăit ca un înțelept din vechea Eladă, leagănul democrației: „Legile în România sunt obligatorii, nu sunt facultative“.

Ce zici Orban? Ce zici Cîțule? Acum să vă văd, aveți sânge în instalație să-i dați peste nas președintelui cu o replică de-a voastră, argumentată ca la carte?

Cine e prostul care mai fură astăzi în România doar un ou și o rață? Poate doar amărâții, lihniți de foame. Dar nici ăia toți. Cei mai mulți fură cu camionul, cu vagonul ori vaporul. Și nu orice. Fură uzinele, pădurile, proprietățile. Nu se joacă cu nimicuri că, dacă o fi să-i prindă careva, măcar știu pentru ce se duc doi-trei ani la mititica. Pentru câteva milioane de lei sau de euro. Doi-trei ani la răcoare, după care se întorc acasă și trăiesc ca-n sânul lui Aavram până la sfârșitul vieții.

Ați auzit să-i fi confiscat cuiva averile făcute din furăciuni? Din vânzarea unei uzine sau fabrici? A unei păduri și chiar a unui munte, cum se vorbește pe la noi? Să fi fost condamnat la ani grei de pușcărie? Eu, nu. I se pune sechestrul pe te miri ce, și doar după ce hoțul trece averea pe numele neamurilor, amantelor, nepoților nenăscuți. Pentru cât a furat și cu ce rămâne după aia, chiar merită să stai la pușcărie, să te relaxezi, scriind cărți, făcându-ți viața mai plăcută. Câteva luni acolo, cel mult doi ani, și gata. Redevine cetățeanul respectat, cinstit și onest, victima politicului, a clanurilor mafiote și a răzbunărilor de tot felul.

Au existat încercări în parlament de a vota o lege pentru confiscarea averilor. Ați auzit cumva să fi fost adoptată? Cum, corb la corb nu scoate ochii, a rămas doar dorința. Nema putirința.  Altfel spus, în România lucrului bine făcut se fură în draci, cum se spune la noi la țară. Fură primarul, fură, consilierul, fură politicianul, fură ministrul. Fură toți, dar, în cele mai multe cazuri, de ajuns la pușcărie ajunge, ați ghicit, tot cățelușul cu părul creț.

Nu întreb de unde au ăștia informația cum că se reîntoarce și, mai ales, când o va face pentru că, dacă știu cum va fi vremea în data de 30 noiembrie 2020, pe ore și minute, atunci, de ce nu ar ști în ce zi vor începe oamenii să se îmbolnăvească din nou? Așadar, la ce ar trebui să ne așteptăm aici, în România, și nu în altă parte? Din punct de vedere al pregătirii populației pentru o nouă campanie, care ar putea să dureze de data aceasta cinci-șase luni, nu este nevoie de mare lucru. Oamenii nu mai au nevoie de dădăceală, știu ce au de făcut: să își pun masca (unii vor vrea să fie îngropați cu ea pe față), să nu umble noaptea ca bezmeticii prin oraș, iar ziua să se încadreze în orarul stabilit prin  ordonanță militară, să se spele pe mâini din cinci în cinci minute, chiar dacă nu ies din casă. Vor fi mai precauți de cum au fost până acum, mai grijuli și mai responsabili. Sau, cel puțin așa își imaginează guvernanții.

Până atunci, se pot întâmpla multe. Vorbesc de schimbare în bine, la nivelul spitalelor, a mentalității, a atitudinii față de o situație de criză care poate să apară, și chiar să se repete, la comandă și de câte ori vreau mai marii lumii să-și regleze conturile între ei. Timp ar fi berechet chiar și pentru premierul Orban, ca să conștientizeze că tutunul și alcoolul dăunează grav sănătății, pentru ca ministrul Vela să-și ducă la bun sfârșit proiectele privind adopțiile de animale înfometate, maltratate ori abandonate ori pentru Cîțu să arate că sunt doar bârfe legate de desființarea unui departament din ministerul pe care îl conduce, doar ca să nu se judece cu tatăl său.

Revenind la pandemie, iată că cei care au ascultat cu sfințenie de propaganda celor de la putere se vor convinge că spălatul cu apă și săpun, leșie, dero și detergenți de vase a fost un mare fâs. Că noul coronavirus tot va veni și îi vor găsi chiar dacă se vor ascund în gaură de șarpe.

Asta ca să le fie învățătură de minte pentru viitor, să mai asculte inepțiile altora.

Ca să prinzi hoțul care încearcă să scape prin fugă, trebuie să fii mai iute de picior decât el. Dacă nu ai condiție fizică și nici pregătirea necesară, poți să te lași păgubaș din start. Sau, după situație, să-l urmărești pe infractor cu mașina din dotare, pornind semnalele acustice, doar, doar pui mâna pe el. Dar la ce hârburi sunt în dotarea Poliției Române, nici așa nu există prea mari șanse.

Poate de la această concluzie s-a născut ideea înnoirii parcului auto cu aproape 7.000 de autospeciale Logan și Duster. Noi, nu la mâna a doua. Valoare contractului, 483 de milioane de lei, din care 343 demilioane de lei sunt din rezerva bugetară. Ministrul îi asigură pe români că de acum încolo va crește capacitatea de a apăra siguranța cetățenilor, mobilitatea efectivelor pentru a lupta împotriva infractorilor și va contribui la îmbunătățirea capacității de răspuns și de acțiune a structurilor MAI. Altfel spus, mașinile astea, noi-nouțe, rebrănduite cu ațibilde de cea mai bună calitate, rezistente la frig , căldură și viteză, fac toți banii și, lucrul cel mai important, compensează pregătirea de șase-șapte luni în școlile în care se formează agentul de poliție de mâine.

Povestea asta cu schimbarea la față a Poliției cu mașini noi și curate contrastează cu sediile în care slujitorii acesteia lucrează, iar unii chiar dorm. Noaptea, bineînțeles. Când treci pe lângă ele, primul lucru ce-ți trece prin cap e să intri cu buldo-excavatorul. Să le razi din cartea funciară a comunei, să deratizezi locul și să plantezi acolo copăcei și panseluțe. O astfel de senzație mă încearcă de fiecare dată când trec pe lângă Postul de Poliție din Goruia. Întorc capul să nu mi se întâmple să fac ceva în punga din mașină. Am mai scris despre asta în urmă cu o lună. Și poate o să mai scriu dacă lucrurile de acolo nu țin pasul, măcar, cu măsura asta de premenire a parcului auto. Că, vorba aia, degeaba ai haină nouă, dacă papucii ți-s plini de imală, cum se spune în Banat.

În concluzie, pe lângă autospecialele astea ar fi buni și câțiva saci cu var și câteva bidinele cu care să se spoiască posturile de poliție rurale. Și dacă mai rămân bani în rezerva de stat, ar fi bune și ceva mopuri și detergenți, că dacă clădirile astea arată așa pe dinafară, mă întreb cum or fi înăuntru.

Să ne bucurăm, aș zice, începem o nouă viață, asta de după Covid, deși, sincer, mă obișnuisem cu cea de până acum. A fost frumos, chiar haios pe alocuri și în anumite momente. Am muncit de acasă, nu am pierdut vremea în oraș la cafea, am reînvățat să completăm o cerere de mână cu ieșitul în oraș, ne-am săturat de somn, ne-am amintit că avem o nevastă, nu de alta, dar ne loveam toată ziua în casă unul de celălalt, ne-am făcut noi prieteni, cu sau fără mască, pe Facebook. Într-un cuvânt a fost bine.

Din păcate, acum începe partea nasoală. De readaptare la noul trai, pentru că nu va mai fi nimeni care să ne sfătuiască ce să facem când ieșim în oraș, pe unde avem voie să mergem, cât de mult să ne îndepărtăm de casă și ce să facem cu libertatea câștigată în decembrie 1989. Și parcă nu e bine să facem ceva de capul nostru când, de fapt, avem deasupra un guvern responsabil, niște politicieni care, de grija noastră, au uitat cum e să se mai gândească și la binele lor.

În plus, o să-mi lipsească aparițiile la TV și pe Facebook ale lui Marcel Vela, iar asta se va vedea în ceea ce voi scrie de acum înainte, emisiunea Starea Nației, a lui Dragoș Pătraru, articolele din Kamikaze și Cațavencu, bancurile cu miniștrii Guvernului Orban, ieșirile televizate ale lui Iohannis, taman la ora la care familia tradițională servea masa. O să-mi lipsească telenovelele siropoase, cu cai mângâiați, cu câini îmbrățișați și înfiați de guvern. O să le duc dorul  popilor îndemnați să împărtă sfânta cuminicătură pe străzi, direct din portbagajul Matizului și Loganului, de Teodosie cel șmecher de la Constanța, de polițistul ieșit la dat amenzi, de distanțarea socială (mamă, mamă ce expresie metaforică), de acel mesaj celest cu „Dumnezeu binecuvântează România“, după care lăcrimam de fiecare dată când îl transmitea ministrul de Interne. Absolut tot o să-mi lipsească.

Nimic nu va mai fi ca înainte. Păcat. De cine o să mai facem mișto de acum încolo? Că era singura noastră bucurie oferită de acest guvern capabil și  responsabil. Singura.