„Ce mare brânză a făcut și Brian ăsta de îl tot ridicați în slăvi de parcă ar fi câștigat primăriile din Reșița și Caransebeș sau, măcar pe cea din Bocșa.“ Băieți, aveți perfectă dreptate. Ce mare scofală să ajungi primar de Măureni. O comună în care fiecare știe ce mănâncă fiecare la micul dejun, prânz și cină. Dar eu vă întreb, oare de ce alți candidați liberali nu au obținut procentajul lui? Hai, nu chiar de 92 virgulă nu știu cât la sută. Și nu la Reșița ori Caransebeș, ci pe la Herculane sau la Oțelu Roșu, pe unde scorul a fost cum a fost? Să nu mai vorbim de Moldova Nouă unde a fost nevoie de mânării ca să-l scoată pe candidat primar. V-ați întrebat de ce Brian Filimon este atât de iubit de localnici? De ce oamenii de la el din comună l-au votat aproape în unanimitate? Că dacă stăm și ne uităm bine, la Măureni nu sunt doar liberali, sunt și useriști, pesediști și pemepiști, însă toți l-au votat pe Brian, de parcă ar fi fost vorbiți între ei. Dacă tot e să vă întrebați, duceți-vă la Măureni, plimbați-vă pin comună în sus și în jos și o să vă dați singuri răspunsul.
Acum este chemat să reprezinte partidul în competiția electorală de la Bocșa. Asta dovedește două lucruri: fie că PNL nu are un candidat de Doamne Ajută pe care să se bazeze, ceea ce nici nu e de mirare, fie că Marcel Vela vrea să fie sigur că va câștiga primăria. Ca să respectăm adevărul, ambele variante sunt valabile. Pe de-o parte, este trist să vezi că Marele Partid, care ne conduce pe noi toți, este nevoit să facă una ca asta, iar pe de altă parte ne arată respectul și popularitatea de care se bucură primarul din comuna cu biserică renovată, drumuri asfaltate, dispensar ca de oraș și teren de fotbal cu nocturnă. Or, acest lucru nu ține nici de ideologie, și nici de programele de guvernare mincinoase, ci de om. De omul Brian Filimon, cel care ar putea să stabilească o performanță rară în ale administrației locale, aceea de a deveni, într-un singur mandat, primar în două localități diferite.
Iar dacă va reuși asta, Marcel Vela ar trebui să-l aibă în vedere pentru alegerile din 2024 de la șefia Consiliului Județean!
Apropos de Peneș Curcanul, generația asta, absolventă de școală online, o fi știind pe la ce echipă de fotbal au jucat Peneș ăsta și cu ceilalți nouă pretenari cu care a plecat din Vaslui? La echipa lui Porumboiu? Da de unde. Dacă nu ați învățat la școală, degeaba vă chinuiți că nu veți ghici în vecii vecilor. La urma, urmei, nu-i vina ei că nu știe. Și poate că are dreptate să fie așa. Cât timp președintele Iohannis nu s-a învrednicit să transmită poporului un mesaj de Ziua Independenței, ce pretenții să avem de la tinerii care abia așteaptă să termine liceul, să o întindă în Europa? E adevărat, cu sau fără mesajul neamțului de la Cotroceni, ei tot vor pleca la Paris, Londra sau Germania, doar că era vorba de bun simț. Un bun simț pe care nu-l mai găsești astăzi nici măcar la președintele României, darămite la acești cațavenci ai politichiei dâmbovițene.
În schimb, Klaus(ică) n-a scăpat din vedere Ziua Europei. S-a antrenat asiduu pentru un discurs pe măsura aspirațiilor sale europene, a transpirat în cantonamentul de la Săftica și s-a trezi cu noaptea în cap în ziua de 9 mai. Ar fi fost în stare să vorbească ore în șir, fără să obosească sau să-și dea seama că ne plictisește cu calmul și maximele despre reziliență, incluziune, echitate și câte și mai câte chestii de astea pe care românul abia așteaptă să le audă din gura președintelui. Și știi de ce? Pentru că de fiecare dată când președintele vorbește așa, noi toți trăim iluzia că ne aflăm pe drumul cel bun. Al bunăstării și prosperității. Că înainte de a fi români, suntem europeni pe plantațiile de șparanghel și căpșuni ori la șters babe și moși la cur.
Și ne mândrim cu asta tot timpul, dar mai mult și mai mult de Ziua Europei, atunci când Klaus(ică) ne îndeamnă să fim în rând cu lumea. Cea europeană, natürlich!
Vela, atât a așteptat. A convocat Biroul Permanent Județean, la care Dunca și Popa nu au participat, unde s-a decis, în unanimitate, ca Vidaicu să lase funcția altuia, iar el să-și vadă de bișnisul lui. Să cedeze locul lui Andrei Ungur, omul lui Vela, secretar de stat în acest moment la ministerul Dezvoltării. În mod normal, cum să dai funcția de secretar de stat pe cea de administrator de județ? Dar ce să fi făcut bietul Ungur? Să nu fi ascultat? Să fi comentat, cât timp Vela l-a dus la București și l-a făcut om, l-a pus președinte la partid în Caransebeș? Păi voi ați fi îndrăznit să nu-l fi ascultat pe domn ministru? Să fim serioși. Așa și cu Andrei al nostru: că să vedem despre ce e vorba, să vorbesc și cu domnul președinte Dunca… Ce să mai vezi, măi domnule Andrei? Ce să mai vorbești? Dacă partidul te vrea acasă, adică la Consiliul Județean, îți iei bocceluța și te întorci acasă. Nu mai stai la discuții. Până la urmă, a înțeles și Ungur cum stau lucrurile (ar fi fost culmea să nu priceapă), făcându-ne o mărturisire de am râs ținându-ne cu mâinile de burtă: „De fapt, pentru mine ar fi un pas înainte!“ Doar atât? Eu zic, parafrazându-l pe Armstrong, un pas mic pentru tine dar unul uriaș pentru marele partid.
Aparent, lucrurile sunt simple. Marcel Vela nu ar face altceva decât să-și întărească poziția în Consiliul Județean. Cu doi vicepreședinți, Ovidiu Rădoi și Marius Isac și cu un administrator din tabăra sa, Andrei Ungur, Romeo Dunca ar fi sub observație tot timpul. L-ar înghesui puțin pe domnul președinte care are și dezavantajul că și-a pus în cap angajații din CJ. În realitate, însă, situația se prezintă altfel. Tinu Vidaicu are și el dreptatea lui și oricând ar putea să le reproșeze liberalilor, ceva de genul: Bă, eu am avenit să vă ajut, să vă scot cu muzica mea din anonimat, să aduc investitori, turiști și oameni cu parale, dornici de petrecere, iar voi mă dați afară? Voi sunteți nebuni? Eu vă vreau binele și drept mulțam îmi dați un picior în cur? Ce are partidul cu datul meu afară? Vă credeți în Bangladesh unde fiecare face ce vrea? E ilegal bă ce faceți, înțelegeți? Ilegal și murdar! Să mă dea Romeo, că el m-a adus, nu partidul, nu Vela.
Romeo Dunca nu ar prea vrea să-l dea afară, chiar dacă i-a promis lui Vela. Dacă ar face-o, și-ar recunoaște greșeala și eșecul demersului său. Dar și dacă nu-și respectă cuvântul dat lui Vela, iar nu e bine. E prins la mijloc ca în sintagma aia cazonă cu „funcția bate gradul“. Care funcție, care grad? Aici e aici, iar de acum încolo este posibil orice.
Ultimul intrat în cercul select al specialiștilor cu care ne mândrim este o ea. O doamnă care a fost detașată pentru următoarele șase luni, la conducerea Direcției Județene pentru Cultură. Se numește Nicoleta Moise și nu are nici în clin, nici în mânecă cu actul de cultură, în afară faptului că socrul său a activat mulți ani ca acordeonist în Ansamblul Folcloric „Semenicul“. Nu știu dacă asta se pune la CV-ul doamnei. În fine, ca să fim cinstiți până la capăt de frază, trebuie spus că, deși nu știu dacă asta contează atât de mult, soacra sa a fost până în septembrie anul trecut primăriță PDL și PNL la Dognecea. Cârcotașii spun că de aici i se trage beleaua cu numirea în fruntea Culturii cărășene.
Până joi, Nicoleta Moise a semnat condica la o altă Direcție județeană, cea de Asistenţă Socială și Protecţia Copilului, în calitate de economist – contabil, cum se spunea pe vremuri. A lucrat într-un compartiment în care întocmea caietele de sarcini pentru achiziții, prin licitații: de mobilier, creioane, pix-uri, detergent și lavete pentru spălat vase, morcovi, pătrunjel, păstârnac și alte rădăcinoase. Mă rog, tot ce e de trebuință într-o astfel de instituție. Am întrebat în stânga și în dreapta oamenii de condei, artiștii, pictorii și sculptorii dacă au auzit de dumneaei până acum. Da de unde. Până și ăia de la partid se întrebau de unde apăruse pe firmamentul Culturii.
Bă, chiar așa de rău s-au tâmpit ăștia care au ajuns la borcanul cu miere și la cutia cu rahat? Dacă au pus un economist să conducă Cultura, mâine, poimâine te trezești cu un frizer la Inspectoratul Școlar Județean. Sau un hair-stilist la DSP că ăsta, între noi fie vorba, chiar ține igiena clienților săi. Băi, selecționata lu’ pește prăjit, cum dracului să pui bă un economist să facă act de cultură? Domnule Gâfu, treziți-vă! Să nu-i fi pus pe scaunul ăla de manager interimar pe Ada Cruceanu, Gheorghe Jurma, Olga Neagu, Costel Stancu și alte nume recunoscute ale culturii cărășene că, vorba aia, dacă nu faci parte din niciun partid, nu ai ce căuta acolo, dar totuși, nici chiar așa. Dar aș fi avut pretenții la unul care să fi scris măcar o poezie, una singură, în viața lui. Domnu’ prefect, dă-o dracului de treabă, parcă o căutați cu lumânarea să râdă lumea de voi!
A, era să uit. Am sunat-o pe doamna de la Cultură să o întreb ba una, ba alta așa cum se face în presă. Eram curios să știu dacă are habar de Cenaclul Literar Semenicul, dacă e sigură că Doroftei e unul dintre urmașii lui Dosoftei ori dacă pregătește Festivalul Internațional de Poezie, al Liubiței Raichici, că așa spunea la un post de radio, că va continua să ducă mai departe toate proiectele începute de alții. Nu am prea avut noroc. Era grăbită, tocmai intra să se vaccineze. Cu toate acestea, a avut amabilitatea să-mi confirme ceea ce toată lumea știe: „E ceva nou pentru mine, dar nu contează, e un nou drum, un nou început“. La întrebarea, „De unde unde a cunoscut-o ministerul de a pus-o pe funcție“, răspunsul m-a lăsat cu gura căscată: „Aia (nu asta, sic!) e treaba mea“.
Wow, tare de tot replica doamnei. Am mai vrut să zic ceva, dar nu am mai apucat, doamna de la Cultură se grăbea la întâlnirea cu Moderna sau, poate Pfizer, personaje care de un an fac parte, nu-i așa?, din cultura de masă!