Da, așa este. După ce timp de 70 și nu știu câți ani s-a complăcut în situația de a fi cocoloșit, timp în care toată lumea l-a privit ca pe copilul mamei, Charles și-a dat seama acum la bătrânețe că trebuie să facă și el ceva bun în viața asta. Să se apuce să muncească. Bineînțeles, nu să cosească ori să doboare copacii în codru, că în Anglia meseriile astea au dispărut  odată cu Robin Hood. Să nu mai vorbim de horincii… Și cum pe la Bursa locurilor de muncă din Regat cam bătea vântul în privința locurilor de muncă care să se potrivească cu calificările lui, până la urmă s-a lăsat înduplecat și a acceptat să fie rege. Decât nimic, bun și asta, mai ales că nu stă ca Ion și Gheo toată ziua cu coasa și cu drujba în mână.

Acum dacă tot a ajuns rege, Charles n-ar trebui să-și uite vecinii din Viscri. Pe Roza neni care îl ospăta cu sarmale și plăcinte cu mărar și varză, și nici pe Ioani căzănarul, la care se oprea din când în când să adulmece zeama de prune Bistrița. Și ar face bine să-i invite într-un weekend la el la Bunckingham. Să o cunoască pe Camilla, că tare mult le-a povestit despre ea, să vadă și ei cum arată un palat adevărat. Dar asta numai după ce îi intră pe card primul lui salariu de rege, ca să poată da și el o masă, așa cum se obișnuiește la noi, la umbra nucului din curtea palatului. Că ce e mai frumos ca atunci când  stai la masă, să mănânci o porție de Beef Wellington, o plăcintă de carne tocată și rinichi sau o budincă Yorkshire, umplută cu păstârnac călit, varză de Bruxelles, morcovi, broccoli și fasole, să bei un ceai, fix la ora cinci, să povestești de una de alta, iar la plecare să te îmbrățișezi și să te pupi cu regele și regina Angliei?

După un fârtai de horincă băut în doi, Ion și Gheo au tot dreptul să viseze frumos…

Ce dracu, bă,  nene, matale te auzi ce vorbești? Adică, ăla ne vinde cireșele cu 200 de lei, fără să trateze cireșul cu chimicale, fără să-l ude ori să-l sape, și ne vinde roșiile numai cu 17 lei? Cine-i prostul să facă una ca asta? Să lase de la el, doar că te-a auzit pe matale zicând chestia asta. Hai să fim serioși și schimbă canalul la televizor ca să te cred și eu.

Până atunci, însă, hai să halim roșiile din producția lu’ 2022, vara, roșiile turcești, cum altfel?  stropite cu nu știu ce dracu de zeamă ca să reziste și un an în supermarketurile de la noi. Sau  piersicile japoneze, alea turtite și perele din China și gutuile din Peru. Mâncăm din astea importate până behăim, vorba unui amic, și după aia vedem noi dacă dăm colțul sau nu. Cu ce avem noi prin aprozarele noastre și prăvăliile altora, putem face la tot pasul câte un muzeu, că legumele și fructele astea rezistă mai ceva ca mumiile egiptene. O investiție mică ce nu presupune proiecte cu finanțare europeană și poate în felul ăsta strângem și ceva bani din vânzarea biletelor la intrare în muzeul fermierului român!

Vine bietul prinț de la mama dracului, tocmai din America, frânt de obosit, și nu-l bagă nimeni în seamă. E adevărat, nu puteau sta după curu’ lui că toată lumea era ocupată cu pregătirile de a doua zi, dar, bă, nici chiar așa, că vorba aia, și el el os domnesc. Dacă  ta-su și fra-su al mare nu au fost în stare, măcar mă-sa vitregă putea să-l întrebe ce-i face Meghan, copiii, cum e vremea în America, nu? Să-l fi întrebat dacă îi era sau nu foame. Să-i fi spart două, trei ouă în tigaie, să fi scos o bucată de pecină din untură, câta brânzică, mă rog, ce mănâncă ei dimineața. Dar așa, l-au așezat în rândul al patrulea, ca pe ăia dați de pomană. Camilla cu surorile, nepoții și toate neamurile și prietenele ei în primul rând, și Harry, rătăcit în mulțime. Bă, unde ați mai văzut una ca asta? În e regat trăim?

Părerea mea e că, oricât de certat ar fi fost cu ta-su și fra-su, bă, nu se face așa ceva. Cheamă-l, bă, William  lângă tine, că de aia v-ați jucat cu puța în țărână când ați fost mici. Dacă el ți-o fi greșit scriind despre tine în cartea aia, măcar tu să fi avut înțelepciunea și să treci peste supărare. Că nu toată ziua îl face rege pe ăl bătrân. Că așa e frumos, să vă aveți ca frații, să fiți uniți și la bine, și la rău. Unde mai pui că te povestește lumea în sat, în Regat și în tot Commonwealth-ul: „uită-te, bă, la ăștia, se ceartă ca proștii. Vai de curul lor. ” Da, da, așa îi vorbește lumea. Bine, expresiile sunt altele, dar miezul problemei rămâne.

Și cum o venit, așa o și plecat, bietul prinț. Nu l-o băgat nimeni în seamă, de parcă nici n-ar fi fost acolo. Nu i-a pus nimeni în caserolă o prăjitură, o bucată de tort, să ducă și el la copiii lui din America. Urât, bă, urât. S-o înrăit lumea de zici că vine sfârșitul lumii. Dar ce mă bucură e faptul că și la alții se întâmplă exact ca și la noi. Așa că, mucles cârcotașilor, că nici cu monarhia nu mi-e rușine.

Oare Nicolae Ciucă sau Lucian Bode nu sunt persoane responsabile și bine educate? Dacă, da, atunci de ce nu au demisionat  când li s-a făcut dovada plagierii tezei de doctorat? Că și ei doi fac parte dintr-un guvern, ba unul e chiar prim-ministru al acestei țări numită România. Oare de ce? Pentru că nu sunt profesioniști? Sau pentru că nu sunt în stare de a lua o decizie rațională? De a-și turna cenușă-n cap. De a ieși în public, spășiți: „Fraților, domnilor ori cum vor ei să ni se adreseze, am greșit, ne cerem scuze că v-am înșelat încrederea și speranțele puse în noi, drept pentru care ne semnăm demisiile ca adevărați bărbați ce suntem.” Și oamenii ar fi fost mai îngăduitori, mai cu seamă că se știe că de la un anumit nivel al funcțiilor tezele astea sunt făcute de alții, nu de ei. Pe dracu, prea multe pretenții avem de la ei.

Trăim în România, nu în Germania. Noi nu suntem ca ei sau ca sârbii. Noi suntem ca noi, nu ne pasă de nimeni și nimic. Chiar și atunci când sunt prinși cu rața-n gură, nu recunosc nici să-i picuri cu ceară. Se consideră victime ale intrigilor politice. Țin cu dinții de scaun și funcții, se ceartă cu toată lumea, amenință cu instanța și își văd în continuare de-ale lor. Doar n-or fi fraieri să demisioneze, să râdă alții de ei. Pentru un astfel de gest îți trebuie onoare. Și de unde atâta onoare la cetățeanul român ajuns politician?

Săptămâna asta a fost sărbătoare la Buckingham, acolo unde  Charles al III-a și Camilla au fost făcuți rege și regină, la capătul unei povești înduioșătoare. Pe scurt: el, tânăr, ea, cu un an și un pic mai bătrâioară decât ’mnealui, se cunosc la un ceai englezesc. El îi face ochi dulci, ’mneaei îi răspunde, îmbujorată, clipind din gene, își scriu bilețele de amor. Lui i se aprind călcâile, se iubesc pe ascuns, toți de la Curte se fac că nu văd și nu aud bârfele, crezând că lui Charles îi va trece, dar când lucrurile încep să o ia razna, regina-mamă pune piciorul în prag: „până aici’, invocând osul domnesc moștenit de tânărul prinț. Aici se impune o precizare: nici Camilla nu e o fată oarecare din popor, ci se trage dintr-o familie aristocrată, o străbunică din partea mamei a fost timp de 12 ani amanta regelui Edward al VII-lea.

 Între timp el se ajunge un flăcău în toată firea, îi vine ordin de încorporare și pleacă cătană pe un vas al marinei. În ciuda condițiilor vitrege, ploi, vânt, rău de mare, soare, furtuni, instrucție, navigând pe mări și oceane, instrucție (aproape) ca în filmele cu Tom Cruise, continuă să-și scrie unul altuia, pe canale doar de ei știute, cu frânturi din poeziile lui Lord Byron, cu inimioare și Cupidoni, cum era moda pe atunci.

Numai că, atunci când a ajuns acasă, să pice cerul pe el nu alta. Camilla se măritase între timp, sătulă de atâta așteptat. De ciudă prințul s-a însurat cu Diana, a cărei poveste, la fel de înduioșătoare și tragică o cunosc până și copiii. După moartea Dianei, Camilla s-a cuplat din nou cu Charles, renunțând la mariaj, moriv pentru care a ajuns cea mai detestată femeie din regat. Ieri, sâmbătă, la încoronare, Camilla era cea mai iubită din Regat și Commonwealth. De ce ne-ar mira lucrul ăsta? La urma, urmei, englezii sunt și ei oameni.

Ieri, doi tinerei din generația Beatles, ABBA și Giani Morandi, astăzi, un el și o ea văzându-și visul cu ochii. Că parcă așa ar fi vrut să-i spună Charles privind-o în ochi, exact ca în tinerețe: „O făcurăm și pe asta, Cami. Te făcui regină.”

Unul nu admite să i se întoarcă spatele când dă o dispoziție, celălalt se umflă în pene ca un curcan. Glu, glu, glu, las’ că-ți arat eu ție cine e jupânul. Primul dă fuga și postează pe Facebook că din cauza celuilalt nu șe poate ține nu știu ce ședință, cel de-al doilea simte nevoia să stea cu burta la soare în Grecia de unde, dixit: „fără mine, nu mișcă nimeni un deget.”. Tradus, mesajul ar suna cam așa: „copiii mei consilieri, stați în băncile voastre până mă întorc eu din vechea Eladă.”. Când? „Păi nu știu, că n-am apucat să mă bronzez decât pe-o parte.”.

Și uite așa, alde Paica și Curelea râd cu gura până la urechi: „Na, că s-o băgat dihonia și în PSD. Ha, ha, ha!” Care PSD? Ăla care a dat Caransebeșului un primar liberal și un viceprimar de la Pro România, că membrii lor de partid erau plecați în vacanță când s-au ținut alegerile la primărie și nu au putut candida. Felix (Borcean) e supărat pe Bebe  (Pasere) că nu-și mobilizează consilierii de la Pro în momentele de importanță majoră, suspectându-l de nu știu ce îmbârligături, în timp ce Bebe spune că e sătul de atâtea ședințe convocate de Felix. „Una, două, hai să ne întâlnim. Păi nu-i așa, bă frate. Mai facem o pauză, mai o socializare, mai o țigară, mai o miuță, nu toată ziua bună ziua ședință. Ce-i asta?” Alții sunt convinși că lu’ Felix i se trage de la faptul că a cam strâmbat din nas când Bebe a propus ca unui prieten de-al său atevist (de la ATV, ăla cu care te plimbi pe domeniul schiabil a lu’ Dunca) să i se dea diploma și titlul de „Cetățean de onoare” al municipiului.

Azi e soare, aproape senin, se anunță temperaturi de până la 19-20 de grade Celsius. Dar mâine? Plouă? Bate vântul? Că la cum e primăvara asta de capricioasă, te poți aștepta la orice. Așa și în politica asta din dulcele târg al Caransebeșului. Felix îl are alături pe Sorin. Sorin Grindeanu, cu care se mai întâlnește din când în când și povestesc de când erau copii în pantaloni scurți cu hozentroger, în timp ce Bebe îi rămâne în continuare fidel lui Mocio: „sărumâna, boss, să-ți trăiască familia!”. Acum rămâne de văzut cu care dintre ei va merge PSD în alegerile de la anul: cu Felix sau cu Bebe. Stați aproape, că abia acum începe partea haioasă.