Deci, ca să ne înțelegem bine, USR l-a prins pe Dumnezeu de picior, căci puțini au mai crezut că aceasta își va mai reveni vreodată fără Barna și Cioloș și în luptă directă pentru poziția a treia în topul politic de la noi cu AUR, acest partid născut din spuma băii comunale. Puțini, dar buni, cum s-ar zice pe la noi, au fost cei care au crezut într-o minune,  iar celor care au sperat într-o astfel de zi, Drulă le aduce alintare prin vorbe poetice izvorâte din pana lui de cenaclist al singurului partid liberal din România.

Ce vă mirați? Astea sun vorbele lui Cătă care a făcut anunțul cel mare, când s-a angajat să livreze țărișoarei noastre nu doar viersuri pline de romantism și melancolie  și proză scurtă contemporană, ci și aforisme extrase din puțul (adânc) al minții odihnite, gen: „vedetismul și politica pe persoană fizică nu produc rezultate durabile.”

Bă, da’ ce le mai zice, Drulă ăsta. Ca un om bătrân, nu alta. Nu știu de unde le scoate, însă le zice bine. „Pentru mine leadership înseamnă să-ţi pese. Să crezi în ce faci. Să fii sincer cu tine şi cu cei care şi-au dat încrederea. Să nu te fereşti de responsabilitate şi să nu abdici. Să conduci. Volanul e acolo, trebuie doar să vrei sa pui mâna pe el şi să-ţi pese de pasageri”. Să plângi de fericire, nu alta. Bă, omul ăsta are lupta lui cu colosul de la Palatul Victoria, PSD-PNL. David versus Goliat. Cel puțin așa visează, să aibă buzunarele pline cu pietre, să tragă cu praștia în Goliat. Bine, nu doar să tragă, ci să-l și doboare, și apoi, harșt cu sabia în alegerile din 2024.

De unde i se trag toate astea? De la prea multe legende și povești nemuritoare care i se spuneau seara înainte de culcare!

Mi-am amintit de acești scouters zilele trecute când, un amic de la universitatea din Reșița (continui să-i spun așa, deși, la fel ca și TMK, ea este doar un punct de lucru al Universității Babeș Bolyai) îmi povestea că abia se întorsese din județ, unde fusese să caute candidați pentru examenul din vară. Părea dezamăgit. Nu mai este ce a fost odată! Situația se repetă de câțiva ani buni. Fie că instituția se numea UEMR, fie că școala se ținea online. Acum, universitatea e înscrisă pe altă traiectorie, online-ul a dispărut, conducerea e la Cluj, și tot degeaba. În loc să crească sau măcar să se mențină la același nivel, numărul studenților scade de la an la an. Vorba amicului, e în ton cu ce se întâmplă în județ.

Mai de mult, profesorii nu mergeau pe sate să-i convingă pe țărani să-și dea copiii la facultate. Aceștia se duceau singuri și nu doar să-și depună dosarele, ci să susțină un examen de admitere unde concureanța era de cel puțin trei candidați pe un loc. Pentru orice părinte era o fală să-și fi știut odrasla student. Să-și fi vazut copilul domn în vremurile alea, omul simplu de la țară (țăranul nostru cel de toate zilele, cum ar veni) era dispus la orice sacrificiu: vindea o holdă, vitele, ținea porci, viței, făcea răchie, se ducea la oraș cu mere și brânză, crumpei și ce se mai găsea în spais. N-ar fi dat înapoi de la visul de a-și vedea copilul domn la oraș nici dacă ar fi fost să mănânce doar o dată în zi.

Țăranul de astăzi nici dacă ar vrea să mai facă asta, nu ar mai putea. Din bătătura sa au dispărut rând pe rând și vitele, și porcii, și oile, și caprele, terenurile pe care cultiva grâul și cucuruzul. Drumul până la supermarket e mai scurt decât cel din luncă, acolo unde moșii lui aveau pământul. Ș-apoi, tot el mai are o vorbă simplă, dar dureroasă: „La ce îi folosește școala? Că și fata a terminat facultatea și de muncit muncește într-un butic, cot la cot cu alea cărora nu le-a plăcut cartea?”

Cât privește scouters, aceștia vor continua să bată județul la pas, pentru că altfel vor rămâne fără studenți și, implicit, fără pâinea cea de toate zilele!

Wow. Să-ți bați copiii, nu alta. Ceva mai patetic nu am auzit în ultimii ani în politica mioritică. Mai sustenabil ca să zic așa, nici că există ceva în acest moment: USR a fost, este și va fi cât pe lume vom trăi.

Bă, Ionuț Moșteanu, ai fi tu purtătorul de cuvânt al USR, dar nici chiar așa. Cui îi spui tu că rața-mpunge, când ea măcăne și fuge? Las-o mai moale, că nu te crede nimeni. Nici măcar ai tăi din partid. Auzi la el, bă nene: USR merge în continuare, creștem (creșteți în ce?), ne întâlnim cu colegii…” Asta cu întâlnitul chiar o cred, că e după modelul pensionarilor care vin la club pentru un șeptic, o partidă de șah ori de table  la o cafeluță și un pișcot, dar și pentru a vedea câți dintre ei au mai rămas în viață de la ultima lor întâlnire.

Măi, copii, voi acum v-ați gândit să veniți cu vorbe de astea de guguștiuci? Despre cât sunteți voi de puternici? Că dacă ați fi făcut-o mai în urmă cu un an, aș mai fi înțeles, deși nici atunci n-ați fi avut suficiente motive să vă lăudați. Bă, Ionuț, tată, acum ți-ai găsit să vii cu gargara asta de doi bani când Daci Cioloș se pregătește să plece de tot din USR? Ce dracului, tu nu citești știrile legate de intenția lui de a pleca oriunde în lumea asta mare, doar să nu mai audă de USR? Tu nu vezi că Daci ăsta al vostru s-a săturat de USR ca de mere pădurețe? Nu mai vrea, bă, să audă de voi, și gata. Ce să zic, de când a intrat în politică, s-o fi maturizat și el. I-o fi venit mintea la cap, că altfel nu se explică de ce vrea să o pună de o nouă formațiune, una care să aducă PLUS valoare politicii pe care o va face.

Și ca să pricepi cum vine treaba, i-a adunați-vă voi la sediu, la un șeptic sau ce-o fi, și numărați-vă de la stânga la dreapta, să vedeți câți ați mai rămas și după aia vii să ne spui și nouă.

Cam așa este, dacă e să dăm timpul înapoi, amintindu-ne de acele vremuri, dar oare astăzi e altfel? Oare s-a schimbat ceva în ultimii 32 de ani din acest punct de vedere? A, partidul unic, sunt de acord cu asta. Nu mai este. A dispărut din peisaj. Dar, restul? Restul a rămas neschimbat. Și nu la modul general, ci în cele mai mici detalii.

Crede cineva că azi, miercuri, 18 aprilie, se poate ocupa o funcție dacă cumva nu ești membru al unui partid, unul aflat la guvernare? Sau că se poate duce la un concurs organizat „pe bune”? Trebuie să fii naiv să crezi că într-o democrație ca a noastră te vei putea afirma fără să fii amantă, copil de baștan, nepot, rubedenie și alte pile și relație de acest gen. Mai ales în provincie unde, posturile de conducere din primării, prefecturi și consilii județene se confiscă de cei care câștigă alegerile. Dar nu doar ele. Într-o vreme, până și femeia de serviciu trebuia să aibă carnet de partid. Sau infirmiera, brancardierul, groparul și chiar văcarul satului.

După unii, e chiar mai rău decât înainte. Uitați-vă la armata de băgători de seamă și habarniști care apare peste noapte: consilieri personali, asistente de tot felul, directori de cabinet, bașca secretari de stat, șefi de agenții și de alte organisme naționale, care în vecii vecilor n-ar fi ajuns în funcțiile respective dacă nu ar fi fost membrii unor partide. Când spun că e mai rău decât înainte de 1989, mă gândesc și la faptul că pe atunci exista politica de rotire a cadrelor. Nu-mi amintesc ca un politruc să fi rămas pe aceeași funcție mai mult de patru ani. Astăzi… Astăzi, politrucii sunt nemuritori!  

De ce a triumfat trupa Kalush Orchestra? Pentru că așa a vrut președintele Zelenski. Dacă acesta are chef să bea votca pe care o bea și Putin, Occidentul face pe dracu-n patru și îi satisface dorința. Când Volodimir comandă un live pe internet și bate cu pumnul în masă, Europa și America sar direct în izmene și iau poziție de drepți. Vrea Voba armament de ultimă generație la pachet cu specialiști NATO și americani, dorința i se îndeplinește mintenaș. Vrea Volodea ca toate televiziunile din UE să prezinte știri doar despre el 24 de ore din 24? Ce mare scofală! Vrea actorul nostru spectacole de susținere a cauzei sale la Paris, Londra și mai știu eu unde? S-a făcut! Cât ai bate din palme. Pentru el, nu există imposibil sau nu se poate!

Așa și acum. A vrut Zelenski ca orchestra ambulantă a țării sale să câștige trofeul? L-a câștigat și l-ar fi câștigat chiar dacă ar fi concurat și Shakira, Madonna ori Leo de la Strehaia. Ar fi triumfat chiar dacă acordurile piesei erau pe ritmuri de kazacioc. Unii cred că nici nu ar fi trebuit să se prezinte în concurs. În semn de respect și admirație pentru Zelenski, tot ucraineni ar fi câștigat. Dacă rușii ar fi invadat Ucraina mai în toamna anului trecut, cu siguranță că Dinamo Kiev ar fi jucat azi finala Champions League.

Unii văd în el un erou planetar, doar pentru că războiul e împotriva Rusiei și a lui Putin. Dacă ar fi fost dus împotriva Moldovei, dau un exemplu, nimănui nu i-ar fi păsat. „Dă-i în mă-sa, să se bată până n-or mai putea. Ce avem noi cu ei?” Așa e, dar cu Rusia și Putin lucrurile se schimbă. Și Zelenski știe asta. De asta își permite să dea sfaturi Europei ce să facă, să-i certe pe cei din UE când nu joacă după cum le cântă el, să le bată obrazul ori să-i pună la colț, să-și joace rolul pe care singur și l-a scris. Iar Europa tace și înghite pentru că la sfârșitul războiului o așteaptă răsplata: reconstrucția Ucrainei!