Că bine, înțelept și chiar filosofic spunea dumnealui referindu-se exclusiv la gestul său de om politic de stânga: „O țară care își respectă viitorul, trebuie să-și respecte și trecutul. Printre numeroasele priorități ale sistemului de sănătate există una pe care o consider urgentă, de gradul zero: eliminarea contribuției la asigurările sociale de sănătate (CASS) pentru mamele aflate în concediu de creșterea copilului și pentru veteranii de război.” Profund, domnule, profund. Profund și adânc, din străfundul inimii. Sincer, e greu să rămâi impasibil la astfel de vorbe pe care nici nu știu de unde le poate scoate un om de rând. Sigur, ministrul nu este om de rând, doar ziceam și eu așa, să-i evidențiez calitățile oratorice de politician.
Săru’mâna coane Sandu. Sandu de la Alexandru Rogobete, pentru grija pe care o porți, în special, veteranilor de război. Ce contează că în urmă cu șase luni țara mai avea în evidențele sale fix 288 de veterani. Astăzi, cu siguranță, numărul lor nu trece de 250, iar peste un an, doi, dacă or mai rămâne 100, dacă nu cumva va scapă și de ăștia. Dar ce mai contează că sunt câteva sute, mii sau un milion de veterani. Important este gestul, respectul pe care îl ai pentru ei. Niciun alt ministru până la tălică nu s-a gândit la cei care au luptat când împotrivă, când alături de unii și aceiași. Jos pălăria, coane!0
Drept pentru care, să ne imaginăm, coane Sandu, ce hore, sârbe și geamparale vor încinge veteranii de război în chefurile de sfârșit de an, de bucurie pentru gestul lu’ matale. Mulțumesc eu în locul lor că, știi cum e coane, nu toți mai pot face asta în mod personal. Că unii nu mai aud bine, alții au vederea slăbită. Mai sunt și din ăia care nu s-au dat jos din pat de ani de zile, iar cei mai mulți, să fim sinceri, nici nu au auzit de Sandu Rogobete de la Sănătate. Și dacă nu au auzit…
