Să-l fi văzut pe dumneavoastră pe puiucu’ cum s-a umflat în pene. Mamă, mamă! Ca un curcan cu mărgele roșii la gât. Mai, mai să-i pocnească nasturii de la cămașa albă de protocol pe care o ține pe umeraș în cabinetul său, doar pentru zile festive și ședințele CJ. N-ar fi exclus ca pocnitul nasturilor să se datoreze și cârnaților, caltaboșilor, friptanelor și sarmalelor fără număr cu care Romi și-a delectat bindeul în sarbătorile de iarnă. Fericit că a scăpat doar cu o muștruluială din partea lui John Crina, legat de proiectul în cauză, puiucu’ și-a amintit de cântarea lui Irimică, cea cu „Satul meu mai mândru ca Parisul// Mai frumos ca raiul, mai frumos ca visul.”. Să plângi și să spargi pahare, nu alta. Dar să nu credeți că a fost ceva întâmplător căci imediat a lăsat asistența cu gura căscată, procedând la o comparație plină de farmec idilic: „Ce noroc că mama lui Alain Delon s-a întâlnit cu tata lui Alain Delon și a ieșit un actor frumos.”.
Ce logică la tine, Romi. Să-ți bați copiii nu alta. Aici nu te-a contrazis nima, nici măcar cârcotașul de Crina care una, două îți taie macaroana. Ba, chiar a zâmbit, spunându-și în sinea sa: „Săracă lume, ăsta nu se mai face bine niciodată!” Îți dai seama ce s-ar fi întâmplat ca les parents du Delon să nu se fi întâlnit nici măcar ocazional pe o bancă din Arodismentul 8 al Parisului? O adevărată dram. Că, atunci, vorba lu’ tălică, nici don Grindeanu, în rol de tată (câte îți mai trec prin cap, puiucule), nu s-ar fi întâlnit cu mama (aia surogat, bănuiesc), pentru a ieși o asemenea belețe de proiect cu trenul ăsta pe baterii. Doamne, mare e grădina Ta, Doamne!
Bată-te cucu’ să te bată, Romi. De unde… Doamne iartă-mă, le tot scoți, bă, frate, că dai din tine ca dintr-un academician care toată ziua stă cu nasu-n carte.
