Primul punct de pe ordinea de zi a ședinței CJ de ieri se referea la înființarea SC Caraș Serv SRL și aprobarea actului constitutiv al acesteia. Firmă a CJ. Două ore au durat discuțiile pe marginea acestui subiect. Două ore sterile în care unii veneau cu amendamente, alții le respingeau. Fiecare părea convinși că dreptatea era de partea lui.

Tranșant, ca de obicei, social-democratul Ioan Crina, a vrut să lămurească lucrurile din start, cu câteva întrebări și constatări: „Facem o societate cu un capital social de 10 lei. De la început e nevoie de cheltuieli de tot felul. Cum se poate face asta cu un capital de doar 10 lei? Doi: Spuneți și sper că nu e adevărat, deși dumneavoastră, domnule președinte, așa v-ați exprimat, că societatea asta va avea pierderi de vreo 150.000 de lei pe lună. Mi se par niște aberații. Odată spuneți că  noua societate va continua activitatea de operare a bacului, apoi că aceasta nu se va ocupa doar de bac, ci și de alte lucrări, de deszăpeziri, toaletăride srbori de pe marginea drumului. Cum vine asta una zicem, alta facem? Ce să înțelegem de aici?”

Romeo Dunca a încercat să-i explice importanța înființării unei astfel de societăți care ar urma să funcționeze, cu deszăpeziri și toaletări cu tot, în folosul județului și a dat exemplu ceea ce văzuse în dimineața respectivă la intrare în Reșița când muncitorii primăriei se opinteau să îndepărteze copacii doborâți de furtună. „Eu vreau să rezolv toate problemele, printr-o singură societate, pentru că nu putem să facem licitații pentru fiecare groapă sau copac doborât pe marginea drumului.” Observația lui Crina a fost promptă: „Ne-ați lămurit, că ne-ați mințit.”. Drept pentru care a propus două amendamente:  obiectul de activitate să nu se modifice sub nicio formă pe toată durata de existență a societății, iar la capitalul social să se treacă o sumă minimă de 10.000 de lei.

Sigur, liberalii nu au fost de acord cu aceste amendamente și au rămas ca-n gară, cu ochii în soare, mai cu seamă că un alt consilier, Camelia Ene,îl anunțase pe președinte că votul ei va merge de azi înainte la PSD+PMP+PRO România. A fost momentul în care, din senin, Dunca și-a amintit de firma deszăpezire a lui Remus Rof, iar de aici totul a scăpat de sub controlul său (nu că ar fi o surpriză).

Ghiță Sporea a insinuat că Moldova Nouă și Clisura au ajuns un apendice al CJ, că nu mai contează în politica CJ și în discursurile consilierilor social-democrați, în timp ce același Crina a pus punctul pe „i”: „Nu am nimic cu Moldova Nouă, doar că se încearcă crearea unei firme de partid. A unei firme căreia să i se dea bani direct de la buget și ea la rândul ei să dea bani la alte firme de partid. Asta am vrut să spun, să știe oamenii despre ce este vorba. Acum nu poate decât în limita a 200.000 de euro, după aia, cine știe… Repet, nu avem nicio problemă cu Moldova Nouă și nici cu bacul. Am și spus, dacă rămâne singurul obiect de activitate suntem de acord să suportăm și pierderile, dar suntem împotriva unei firme care să devină un fel de sinecură de partid. Eu fac propuneri clare pe care nu le votați, ascunzându-vă în spatele cetățenilor. ”

A urmat replica lui Dunca, completată de o alta a aceluiași Crina, și tot așa până când totul s-a terminat cu rezultatul pe care toată lumea îl știa dinainte de începerea ședinței.

Gala de decernare a premiilor, care a avut loc în sala de ședințe a CJ Timiș, au participat reprezentanții administrației publice din cele patru județe ce fac parte din Regiunea de Vest, președinți de CJ, primari, parlamentari, politicieni.

Romeo Dunca i-a devansat pe ceilalți nominalizați: președinții consiliilor județene Arad – Iustin Cionca, Hunedoara – Laurențiu Nistor, și Timiș – Alin Nica, precum și pe primarii Timișoarei – Dominic Fritz și Reșiței – Ioan Popa.

În Laudatio, susținut chiar de președintele Camerei Naționale, Grigore Cîrpitu, s-a spus, între altele: „Aș îndrăzni să spun că premiul acordat de noi merge în acest an la cel mai gospodar dintre toți șefii din administrația publică județeană și locală din această parte a țării. Mărturie stau proiectele referitoare la reabilitarea și asfaltarea drumurilor  județene și locale, la dezvoltarea turismului pe Dunăre, prin darea în folosință a bacului la Moldova Nouă, și la construcția unor obiective edilitare de interes major, precum spitalul modular și calea ferată Timișoara-Reșița, pe care va circula trenul cu acumulatori. Nu în cele din urmă, premiul se acordă și pentru altruismul, înțelepciunea și onestitatea de care a dat dovadă în toți acești ani de mandat.”

Laureatul ediției din acest an s-a angajat ca și pe viitor să-și aducă contribuția la dezvoltarea și prosperitatea județului Caraș-Severin și a Banatului în întregul său. Totodată, Romeo Dunca le-a mulțumit primarului Reșiței, Ioan Popa, pentru sprijinul moral de care a avut parte în toți acești ani, precum și senatorului Ioan Marcel Vela, pe care l-a numit „prieten și camarad de nădejde”, fără de care premiul obținut nu ar fi fost posibil. 

Toate bune și frumoase, strângeri de mâini, îmbrățișări, pupături și angajamente pentru viitor, de ai fi crezut că s-a dat în folosință un tronson de autostradă, nicidecum un amărât drum județean. De ce îi spun amărât de drum? Pentru că atât de fain a fost asfaltat, încât, după nici două zile, meșterii mari, calfe și ce-or mai fi ei în firma de casă a liberalilor, decupau și reparau de zor la el. De râsul curcilor, nu alta. Asta în condițiile în care nema ploaie, nema ninsoare, nu stres, nu aia, nu ailaltă. Condiții perfecte pentru turnat asfalt.

Bă, Gogule, aș fi înțeles dacă lucrarea ar fi fost executată de o firmă de casă a PSD-ului că, vorba lui Romi, la ce să te aștepți de la niște hoți și bandiți? Dar așa… Bă, tu ești cap sec și nu vrei să înțelegi că firma care a turnat asfaltul nu e pesedistă? Că așa o zis primarul: MAXAGRO. Că dacă ar fi PSD-istă n-ar fi lăudat-o atât de mult. Și n-ar fi zis despre ea că e cea mai tare, cea mai bună, cea mai specialistă, că și-ar fi dat foc la valiză. Nu știu ce știi tu, dar ea a făcut și drumul de la Grădinari, de-o venit după trei zile să-l repare, tot ea a fost la Apadia, și tot la fel s-a întâmplat, iar acum din nou. Parcă e un blestem să nu le reușească  nimic din prima, ălora de la MAXAGRO.

Ghinion, ar spune și Romi, recent întors de la Gala de Excelență unde a fost premiat. Apropos, de gală, puiucule, am văzut că te-ai tras în poză cu Firicel. Care Firicel? Firicel, prietenul lu’ Celentano din Las Fierbinți! Este adevărat  ce se vorbește prin CJ că ai tratat cu el să joci și tu în două trei episoade alături de Brânzoi și Nicu Rață, să faci câta reclamă județului? N-ar fi rău, nu trebuie să deschizi gura, ci doar să-i plimbi cu elicopterul pe Giani, Dorel și Aspirina, cum i-ai plimbat pe nuntașii de la Bocșa. Bă, ești prost? Bă ești nebun? Cum să refuzi, bă, o ofertă ca asta? Îți dau ăștia un nume de scenă și artist te fac. Că numai asta n-ai fost la viața ta!

Bă, Romi, acum, după ce ai văzut pozele alea de pe Facebook, ce ai de gând să faci? Iei mostre de asfalt și le trimiți la institutul ăla din București, așa cum ai făcut cu drumurile lucrate de firmele PSD-ului? Părerea mea e că așa ar fi frumos și corect. Să ne dai un exemplu de imparțialitate și să le închizi gura lu’ alde Mocioalcă, Hurduzeu, Popovici și Crina. Că dacă nu o faci, să nu te mai văd puiucule că arăți cu degetul spre ăia de dinainte și nici să bați din gură, cum o faci de doi ani. Că nu te mai crede nimeni.

Am zâs-o, vorba consilierului tău pe Cultură, Dan Liuț! 

Puiucule, sunt de acord cu tălică că ăia dinaintea matale nu s-au priceput la nimic. Nici la drumuri, și nici la pârtiile pentru schiat de pe Muntele Mic. Ălor le-a plăcut viața, traiul bun, lăutarii și plimbatul cu mașina instituției. Că pe ăia nu i-a interesat nici dacă ploua sau nu în spital, și nici dacă erau bani pentru medicamente. Ca să nu mai lungesc vorba, ăia nu au fost buni de nimic. De nimic, nimic. E drept, pe ei nu i-a interesat nici bârfele și scandalurile și nici plângerile la Poliție și Parchet, dar pe astea nu le vezi tu. Dincolo de toate astea, lămurește-mă și pe mine cu ceva, drăguțule? Tu în ăștia doi ani și ceva, ce ai făcut bun pentru județul ăsta? Arată-mi un proiect inițiat și promovat de matale pentru binele județului de mila căruia te tot jeluiești ca o babă la tămâiat. Unul singur cu care să le dai în cap ălora dinaintea ta. Nu te strofoca să cauți, că n-ai să găsești.

Vorbeai de drumurile județene. Nu zic că nu sunt așa cum dai din gură, dar tu, puiucule, ai pus mâna vreodată pe roabă și lopată, să faci și tu ceva concret pentru ele? De exemplu, la DJ 572, pe tronsonul Comorâște-Doclin? Tu ai văzut imaginile de acolo de pe Facebook? Hai, dacă ar fi fost postate postate de Rof, Dănuț Oană ori de un alt primar PSD, aș mai fi înțeles că, deh, ce să să facă și ei săracii în afară de a cleveti? Dar când postarea e a unui primar liberal, Alex Sporea, sătul de promisiuni, parcă se schimbă datele problemei. Le-ai văzut, da? Și dacă le-ai văzut, ai vreun răspuns pentru ei? Sau măcar pentru șoferițele din Forotic care pe această cale, de Valentine’s Day, îți transmit toată dragostea lor!

Cam în condițiile astea, într-o dimineață de toamnă indiană, Singh Buphinder s-a îmbarcat în avionul cu destinația Europa, unde a dat peste altă lume, altă civilizație, iar de acolo a aterizat la Timișoara, despre care, la început, a crezut că e vorba de un sat mai măricel de la ei din India. Nici nu vreau să-mi imaginez ce-o fi zis săracul când a ajuns la Caransebeș în urmă cu vreo nouă ani. Ce șoc o fi fost pentru viitorii colegi când s-a prezentat la noul loc de muncă: în loc de un Bachchan Abhishek, de la Bollywood, un tinerel, sportiv ce-i drept, ce ar fi putut boxa la categoria pană sau muscă, care s-a prezentat simplu: Singh Buphinder, medic  primar, chirurgie plastică și reparatorie. Pacienții s-au uitat la el ca la urs, medicii, ce aveau să-i fie colegi, își dădeau coate: „ce știe ăsta să facă?”, gugulanii de la terasele din centru credeau că la ei în oraș urma să se toarne un film indian.

Hâtru, Singh și-a văzut de treburile pentru care ajunsese la Caransebeș, să pună degetele tăiate la locul lor, să extirpeze tumori aflate la nivel maxilo-facial, să reconstituie diferite părți ale trupului distruse în urma unor accidente și câte și mai câte. Gugulanii au prins curaj, vorba s-a dus din om în om, până la Orșova. La prietenul său Cican, chiar și mai departe, intervențiile sale chirurgicale s-au înmulțit atât de mult, încât le-a pierdut numărul. N-a fost să fie actor, precum Salman Kahn, să joace în filme, dar ce fac mâinile lui dibace, tot la munca de artist te duce gândul, iar respectul și recunoștința n-au întârziat să apară: director medical al spitalului municipal și Titlul de „Cetățean de onoare.” al Caransebeșului.

De ieri, Singh are ce și-a dorit de când a venit în Gugulania: o secție modernă (de stă pisicul în coadă) de chirurgie plastică și reparatorie, singura din Caraș-Severin, pe care a pus-o la punct cu bani din sponsorizări. „Un total de nouă saloane, pentru septici și aseptici, saloane rezerve pentru bărbați și pentru femei, un izolator pentru pacienții cu arsuri și toalete atât pe hol cât și în saloanele cu două paturi. De asemenea la fiecare pat există buton de panică pentru pacienți pentru a chema asistentele, cameră de luat vederi, intrare cu acces video, senzor de mișcare, televizoare și frigidere în saloane.”, spune Singh. Secții de astea să tot ai!

Și ca povestea să se termine frumos (nu chiar cu „am încălecat pe o șa”), în curând va primi cetățenia română. A învățat imnul național, se mai poticnește la cântat, mărturisește că știe cine a fost Mihai Viteazu și Ștefan cel Mare, face deosebirea între stilul lui Eminescu și cel al lui Nichita, iar până va ajunge în fața comisiei promite să învețe „Brâul” , dar și „Sîrba”, ca la olteni.

Bravo, Singh, de acum ești de-al nostru. Îți plac sarmalele, la fel și mămăliga cu lapte, la biserica noastră te duci, ce-ți mai lipsește? Cine s-ar fi gândit vreodată că ai să vii indian în România și ai să te întorci român acasă la tine, în New Delhi, bă tată, bă?

Și ca orice hombre care se respectă și vrea mai mult de la viață, Claudiu Pasăre a pus mâna pe carte, a învățat pe brânci, a răscolit arhivele și lucrările de specialitate ale altora și pe baza cunoștințelor acumulate în școlile pe care le-a urmat în timp, a devenit doctor în științe militare și informații. Și-a înrămat diploma, și cât ai zice pește s-a dus vestea printre rude, vecini, prieteni, foști colegi de grădi și școală că a devenit doctor. Tone de felicitări, strângeri de mână și considerațiunea erudiților care, între noi fie vorba, știu cu ce se mănâncă un astfel de titlu.

Timp de opt ani a primit onorurile și respectele celor ce îi citeau CV. Mulți l-au privit cu admirație, dar s-au găsit și dintre ăia invidioși care, ca la noi, la Românica, i-au purtat sâmbetele, reclamându-l la Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), cum că ar fi plagiat lucrarea de doctorat. De la Decizia CNATDCU, a început o adevărată nebunie: Sorin Cîmpeanu (ce tupeu, domnule, el însuși plagiator dovedit, de teză de doctorat), care era ministru al Educației, a semnat, în aprilie 2021, Ordinul privind retragerea titlului de doctor atribuit în 2011, iar în baza acelui Ordin, Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul”, cea care eliberase diploma de doctor, a cerut în instanță, anularea diplomei, fără studieze cazul, fără să verifice cât de cât acuzele ce i se aduceau.

Execuție ca la carte, după care Claudiu Pasăre a dat semnalul luptei pentru recuperarea titlului de care a fost deposedat samavolnic. Dacă în primăvară, Tribunalul Caraș-Severin a admis cererea reclamantului, Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul”, Curtea de Apel Timișoara s-a situat de partea adevărului, care era unul singur: Claudiu Pasăre nu plagiase. „Casează sentinţa civilă recurată şi, în rejudecare, respinge acţiunea formulată de reclamanta Academia Naţională de Informaţii «Mihai Viteazul» prin reprezentant Direcţia Juridică a SRI în contradictoriu cu pârâtul Pasăre Ionel – Claudiu. Fără cheltuieli de judecată. Definitivă.” Așa sună sentința Curții de Apel Timișoara.

Să mai zică cineva că în România, Justiția nu-și face treaba!

Nu faptul că a triumfat en fanfare surprinde, cum ar zice franțuzul (că se puteau destui să nu-l voteze), ci numărul mare de delegați, alături de care s-au aflat Luca Mălăiescu și deputatul Silviu Hurduzeu, senatorul Ion Mocioalcă și ministrul Sorin Grindeanu, prefectul Ioan Dragomir și invitații de la PMP, Ionuț Popovici, și Pro România: Bebe Pasere și Flavius Nedelcea. Opinia generală, „a fost o demonstrație de forță a unui partid care va câștiga alegerile în Caransebeș, în 2024.”.

Până și candidatul la funcția de șef de partid, obișnuit cu concerte în aer liber, a fost surprins de numărul mare de delegați.

„Sincer, nu am mai văzut o asemenea desfășurare de forțe la o conferință de alegeri într-o organizația locală, municipală. Cred că este un record și trebuie tratat ca atare. Sunt puțin copleșit. M-am obișnuit în PSD. Chiar dacă nu semnasem adeziunea, de vreo doi ani am făcut parte din această familie, neoficial. Am fost înfiat de către organizația PSD din Caransebeș. În 2020 s-a produs o premieră, ceva ce eu nu știu să se mai fi întâmplat în sânul marelui PSD, ca o organizație municipală să nu-și pună candidat la primărie. Meritul cel mai mare în toată această poveste de succes l-a avut Sorin Grindeanu. Cel care pentru mine este garantul acestui mariaj. Nu a fost ușor să fac acest pas. Dar pentru prietenia pe care mi-a arătat-o, pentru verticalitate, pentru ținerea tuturor promisiunilor pe care le-a făcut pentru Caransebeș, îi mulțumesc lui Sorin Grindeanu”, a ținut să spună Felix Borcean.

Vor urma alegerea celorlalte funcții și o viață de partid care nu pare deloc ușoară pentru noul președinte. Depinde doar de el cum și-o va face!

Reacția ministrului Apelor și Pădurilor, Barna Tanczos, nu s-a lăsat mult așteptată. Promptă și la obiect, cum îi stă bine unui ministru corect și responsabil. L-a chemat la el pe Gabriel Stika și, după o discuție bărbătească, i-a mulțumit pentru colaborare, arătându-i ușa de la intrare în minister.

Marcel Ciolacu, șeful pe linie de partid al cărășeanului ajuns șef la București, a fost de acord cu decizia ministrului UDMR, mai ales că a simțit că omul lor i-a cam făcut de rușine pe cei care l-au susținut să ajungă într-o astfel de funcție.

Potrivit acelorași surse, fostul director ar fi mărturisit că a mai fost oprit în trafic înainte de această întâmplare, doar că avocatul său a contestat procesul verbal. Dacă este așa, se dovedește încă o data proverbul că „Ulciorul nu merge de multe ori la apă.”

Gabriel Stika a rezistat doar șase luni și zece zile în funcția de director la ANPR.

Ce ai rămas așa ca vițelul la poarta nouă? Da, bă, e vorba de Bejeriță. Ce mă enervezi când te holbezi așa la mine. Ce nu ți-e în clar? Bejeriță ăla pe care l-a tot hulit, ba că e un escroc care s-a îmbogățit din afacerile cu statul, ba că e omu’ lui Mocio. Îți aduci aminte cum la începutul mandatului a vrut să-i rezilieze contractul de lucrări pe DJ 608? Că nu e capabil să se încadreze în prevederile contractuale, că nu are forță de muncă, că nu știe să facă aia, că e așa și pe dincolo. Ei, bine, cu Bejeriță ăla de atunci s-a scos Romi în timpul vizitei secretarului de stat. Auzi ce-o putut să zică: „Am ales să vedem un șantier în lucru fără să anunțăm constructorul. Creșterile de prețuri afectează toate proiectele în derulare, dar am găsit la această lucrare economie de 10 milioane de lei! Această firmă lucrează foarte bine pe acest tronson pentru că am focusat presiunea asupra acestei societăți comerciale. Culpa când lucrurile nu au mers bine nu a fost tot timpul a constructorului. Acest constructor face treabă bună pe acest sector de drum.”. Vai, Romi, vai, ce le mai spui, Romi!

„Bă, ești prost? Bă, ești nebun? Așa o zis domnul președinte Dunca?” Da, bă, ce te miri atâta? Gogule, dacă treaba mergea bine, fără ca muncitorii să fi fost anunțați de venirea secretarului de stat, îți dai seama cum ar fi stat lucrurile dacă Dunca ar fi sunat înainte: „băieți, vin și eu cu secretarul de stat, vă rog să nu mă faceți de râs tocmai voi de pe șantierul etalon al Consiliului Județean. Hai, că dau și eu un șpriț după ce trece vizita.” Ca să respectăm adevărul, Gogule, DJ 608, cu care se laudă Romi al nostru, e cam singurul șantier din județ, dar și ăsta e deschis în mandatul lui Silvică Hurduzeu.

Romi, mă bucur pentru tine că te-ai putut și tu lăuda cu ceva, chiar dacă meritele sunt ale lui Emiliano Vest și mai puțin ale tale, dar știi ce nu înțeleg eu, puiucule? De ce nu l-ai dus pe Cîmpean la Cărbunari, să-i fi arătat DJ 571 Sasca Montană-Stinăpari? Ți-o fost rușine? Ți-o fost teamă că te făceai de cacao? Vezi, bă, Romică, de ce nu are ursu coadă? Ai procedat ca în alte vremuri. Ai băgat rahatul sub preș și ți-ai scos pe tejghea marfa frumoasă, de-o crezut ăsta venit din minister că toate drumurile din județ sunt la fel. El se duce la București și raportează că la Caraș-Severin treaba merge brici. Exact cum se raportau odată producțiile de fasole. Fasole boabe, nu iahnie.

Ca să nu mai pățești una ca asta, pe viitor te sfătuiesc să te rogi de ăștia de la Emiliano Vest să-ți asfalteze și alte drumuri județene, să ai și tu cu ce te mândri la o adică!