Eu ce-aș putea spune? Trei goluri sunt trei goluri. Că le dai la mondiale sau la o miuță în curtea școlii ele sunt la fel de valoroase. Și alți fotbaliști au dat trei goluri într-un meci. E drept, niciunul nu se ridica la valoarea lui Messi. Și nici la cei 40 de ani pe care îi are. Ce e al lui e pus deoparte. E dat dracului, chit că e modest, nu se enervează pe teren, nu umblă după nevestele altora. Tipul ăsta face ce vrea cu mingea pe teren. Driblează, o strecoară printre picioarele apărătorilor, o bagă în poartă, indiferent dacă trage din afara careului sau nu. Îi înșiră pe adversari ca pe mărgele, cu bucuria copilului care bate mingea pe maidan. Ce mai, e bun, dom’le. E cel mai bun, din câți am văzut până acum și, Slavă Domnului, am fost contemporan și cu Pele, și cu Maradona, și cu Gicu Dobrin, și cu Ilie Balaci. Și ăștia, era să-l uit pe Ronaldo, erau buni, dar nu ca Messi.
Revenind la meciul cu cele trei goluri, părerea mea e că Lionel al nostru a și avut noroc cu carul. E adevărat, norocul ține cu cei buni, cu cei puternici și el face parte din categoria asta. A avut mare noroc că Argentina a întâlnit Algeria, că dacă ar fi jucat împotriva României… Da, a României cu cei doi Hagi. Unul pe banca de rezerve, ca antrenor, celălalt în teren, cu banderola de căpitan. Dacă am fi fost noi în locul algerienilor, nu cred că Messi ar fi mișcat în front. Bine, un dribling, două ar fi făcut, nu zic, dar nu mai mult. Ar fi rămas în memoria spectatorilor cu șuturile trase la poartă la încălzire. În rest, l-ar fi umilit Ianis cu fentele și pasele sale lungi și precise. Cu deposedările sale englezești, cu fantezia împrumutată din meciul pe care Gică l-a jucat în ’94 împotriva lui Maradona și Argentinei la mondialul american.
Iar Messi știa lucrurile astea. De aceea s-a bucurat când a aflat că România nu s-a calificat la mondiale. Că nu-l va avea ca adversar pe Ianis. În rest, campionatul mondial de fotbal merge înainte și fără noi că, care am rămas și de data asta acasă, în fața televizorului. Dar să nu fim triști, că vorba lu’ același Gică Hagi: „Viața e frumoasă, dar merită trăită”
