„Ce râzi, bă, ca prostu’, bă, Gogule? Ce ai găsit de râs în treaba asta, dacă așa l-o chemat pe om? Că așa cum te cheamă pe tine la carte Gogu, tot la fel răspundea și el când era întrebat al cui era: «A lu’ Flocea, neică, al cui să fiu?» Asta nu-i poreclă, așa cum avea fotbalistul ăla de la Steaua, Florin Marin, ci chiar numele lui. Nimeni n-a luat în seamă numele său, dovadă că, dintre atâția oameni care au făcut ceva pentru neamul ăsta, el a fost ales să devină sfânt, iar cei care au făcut propunerea, cu siguranță au avut suficiente motive să ceară asta. Așa că numai râde ca proasta-n târg, că n-ai de ce.”
Așadar, de anul viitor, să nu vă surprindă auzind-o pe soție spunând că se duce la biserică să aprindă o lumânare și să se închine la SF. Flocea. Sau să pupe, mâine, poimâine, racla cu probele de ADN ale sfântului. Și nici să nu vă surprindă că localnicii din Pojorâta vor sărbători Zilele Comunei, exact de numele din calendar al cuviosului. Că nu numele contează, ci faptele cele bune săvârșite aici, pe pământ.
Lasă, Gogule, nu mai da atât din fleancă, că tu și așa nu te prea duci la biserică. Zi mersi că nu l-au canonizat până acum pe Terente și roagă-te la Doamne, Doamne să nu o auzi într-o bună dimineață pe nevastă-ta: „Azi noapte am visat că am fost la biserică și m-am închinat la icoana Sf. Pomohaci, cel făcător de minuni, și ce ușurată mă simt bărbate!.”
