Cum ar veni, mirii se prezintă la ofițerul stării civile, unde vor fi întrebați: „Ce fel de căsătorie doriți? Pe cinci ani sau până când moartea vă va despărți?” Răspunsul va fi dat în funcție de emisfera cu care gândesc cei doi: stânga sau dreapta. „Bă, decât concubinajul, la modă până și la Cotroceni, mai bine modelul de cinci ani.” Corect. O perioadă de probă, timp suficient să se acomodeze unul cu celălalt, să constate dacă mai e sau nu la modă căsătoria din poveștile lui Ispirescu în care nunțile se terminau după trei zile de beție, strigatul darului, manele, dansul cearceafului și constatarea că au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.
Inițiatoarea ideii SRL-ului în cuplu este de părere că o căsătorie pe termen scurt îi responsabilizează pe miroi. Devin mai atenți și mai grijulii la nevoile partenerului, mai echilibrați și mai afectuoși, pe ulița lor va curge lapte și miere (neaparat, de salcâm), flacăra iubirii va fi mai intensă, iar ei mai fericiți chiar și decât Romeo și Julieta când se iubeau pe ascuns.
După cinci ani, mirii, deveniți soț și soție între timp, se vor prezenta obligatoriu în fața ofițerului de stare civilă, care îi va întreba dacă vor sau nu să mai continuie căsnicia. Dacă da, vor redacta un act adițional la cerificatul de căsătorie, după modelul contractelor comerciale. Cică, dacă o iei de la capăt, e ca și cum ai simți din nou fluturi în stomac, cu precizarea că devii mai responsabil, mai grijuliu, mai echilibrat, mai afectuos. Dacă nu, își vor strânge mâinile, își vor mulțumi unul altuia pentru că s-au suportat atât amar de vreme, apoi, ura și la gară. Simplu ca bună ziua. Ce să te mai chinui o viață întreagă plină cu scandal, cu bătăi, cu infidelități, cu postări pe Facebook, când poți rezolva totul din condei.
Asta ne mai lipsește în România, că în rest avem de toate!
