Ce dacă sunt americanii la Deveselu și Kogălniceanu? Ei sunt cu flancul lor, noi cu al nostru. Ei cu rachetele, noi tot cu kalașnikoavele cu care am făcut armata acum 50 de ani. Știi cum e vorba aia bătrânească? Bazează-te pe tine, că până vin ăia de la NATO să-ți dea o mână de ajutor, dăm de dracu. Și tu ai dreptate, Gogule, pe cine să te bazezi, că desființarăm serviciul militar obligatoriu, că deh, să fim și noi în pas cu Europa.
Da, în pas cu Europa și în 15 ani am rămas fără armată. Ba, mint, avem vreo 70.000 de militari activi și ceva rezerviști. Pe lângă milionul de militari pe care îi are Rusia e ca și cum nu am avea deloc. Bine, dar noi avem vreo 2.000 de generali și vreo o mie de colonei, toți cu fireturi și insigne în piept, cărți scoase și teze de doctorat fără număr. Cine mai e ca noi? Dar ce să te faci cu ei, Gogule, că doar nu pleci la război cu generalii izmenari. Ăștia sunt buni de încasat solde și pensii babane, nicidecum să stea în prima linie a frontului, că adorm în cizme.
Și noi ce ne facem în această situație? Chemăm rezerviștii? Zău, mă? Hai, că ești haios, Gogule. Țara arde și tu ai glume în program. Îi chemăm ca să ce? Că ăștia, nici măcar nu știu să țină pușca în mână, darămite să o desfacă, să o curețe, s-o ungă și s-o monteze la loc, iar tu vrei să ne apere pe noi. Cum? Chemăm în ajutor râul, ramul? cântăm rusului „Treceți batalioane române Carpații” și îi recităm „Doina”, partea aia cu „de la Nistru pân’ la Tisa// tot românul plânsu-mi-s-a.” Aici s-ar putea să ai dreptate că, mai toată viața noastră ne-am jeluit ba de una, ba de alta, până am rămas fără de cătane în țara asta.
