Într-o dimineață, la cafeneaua de pe bulevard, citind presa online de pe telefonul mobil. Gogu către mine:
– Bă, nene, cât o mai fi costând un loc eligibil pe listele astea parlamentare?
– Ce-ți veni de întrebi una ca asta?
– De curiozitate…
Nu i-am răspuns, dar nici el nu s-a lăsat:
– O fi costând mai mult de 10 mii?
– Ce?
– Locul eligibil
L-am lăsat să creadă ce-o vrea. A insistat.
– O mai fi crescut de când știam eu. S-o fi făcut 15 mii, ce zici?
Clar, Gogu avea chef de analiză politică pe text. L-am privit cu coada ochiului și i-am răspuns ironic:
– Cu banii ăștia nici măcar la un spital de stat nu te poți angaja. Și acolo prețul pentru un loc de asistentă a crescut. Ce dracu, bă, Gogule, ai îmbătrânit degeaba. Auzi la el, 15.000 de euro…
– Păi cât e, bă, nene? Că pe vremea mea…
– Nu știu, Gogule, cum o fi fost pe vremea ta, când stăteai la rând la lapte, carne, ouă, eu doar ți-am spus ce știu…
– Ce mi-ai spus, nene?
– Dacă am întrebat pe unul de la PSD care e scorul la ei, mi-a bătut obrazul. Cică l-am jignit: „La noi nu se există așa ceva. Ce bani? Bani au și țiganii. La noi funcționează funcționează omenia și meritocrația, nu ca la PNL, de exemplu. Ești bun și oamenii te vor, bine, de nu, nici să nu te gândești la una ca asta. A, vrei să donezi un mizilic acolo pentru un protocol, asta e o altă problemă. În rest, meritocrație, frate”
– Zău, mă, așa o zis? Și l-ai crezut pe musiu?
– Liberalii la fel: „Bă, ne-a Victore, faci mișto de noi? Păi noi de ăștia suntem să luăm bani de la candidați să-i trimitem în parlament? Să ne jecmănim între noi? Ai uitat că noi am rezistat în timp prin cinste și corectitudinea, nu ca ăia de la PSD?” Da, chiar uitasem…
– Pe bune, așa ți-a zis? Nu i-ar fi rușine…
– Ăia de la USR au râs când i-am întrebat:
– Cum să cerem, dom’le, bani. Că noi am apucat să stăm doar trei luni la guvernare în mandatul ăsta? Ș-apoi, ne furăm căciula unul, altuia? Ce dracu! Și uite așa. Nimeni nu dă bani.
– Pe ăia de la AUR i-ai întrebat?
– Pe cine, mă? Pe oamenii lu’ Jorjelu? Dacă îi întrebi o să-ți răspundă că e vreme de război, sărăcie, dureri, nădragi rupți în cur. Canci sponsorizări.
– Bă, frate, ce vremuri am ajuns să trăim, să nu mai aibă leul nicio valoare.
– Așa e, Gogule: Ce vremuri, domnule, ce vremuri!
asa e,vremuri grele. pensionarii se lupta cu recalcularea și minciunile ei,bugetarii cu frământarea unui loc de munca,privații cu asa zisa concurenta și lupta după muncitori cu care sa lucreze. numai ei,politrucii,care conduc sau nu ceva,ei,traficheaza tot.
angajările la stat,indiferent unde,femeie de serviciu,paznic,asistenta,s.a. dar,pt un loc în parlament,chiar nu se gindeste nimeni? vai,săracii de ei.? la mai toți,omenie și meritocratie?? sau mișelește deghizata. noroc,ca le mai merge cit de cit unor privați ce se zbat,zi și noapte,sa își mențină afacerile și salariații. pina s or satura și ei de hartuirea statului mafiot și vor spune,gata. AJUNGE.