O vorbă din bătrâni, înțeleaptă, cum altfel? spune că tot răul e spre bine. Că atunci când pierzi orice speranță, cineva (nu mai contează cine) te scoate din rahat, te duce la el acasă, te îmbăiază în șampoane scumpe, te parfumează și ești ca nou. Asta e în teorie, în practică, însă, lucrurile nu stau nici pe de parte așa că pe lângă toate astea trebuie să ai noroc cu carul.
Luminița Jivan, fost deputat, fostă șefă de partid și de cafele, pe vremea în care nici nu îndrăznea să viseze la gloria supremă, este un exemplu în acest sens. În decurs de doar trei ani, a căzut de tot atâtea ori, la figurat, pe când încerca să urce scara ce ducea spre gloria eternă. O dată din vârful PSD-ului pe care ajunsese să-l conducă, altădată când a fost trimisă în judecată pentru nu știu ce prostioare ce i se pusese în cârcă, iar a treia oară, când era să-și frângă gâtul de tot, fiind arestată preventiv timp de șase zile din cele 30 propuse de magistrați. Curtea de Apel Timișoara a desființat decizia Tribunalului Caraș-Severin și a propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT Caraș-Severin.
Și uite așa, fostă mahără la partid și consilieră a lui Dunca, doamna Luminița s-a ridicat copăcel-copăcel și, învățată ca la carte de avocat, cere astăzi daune morale statului de 750.000 de lei, cu titlul de prejudiciu pentru cele șase zile petrecute în „zu haus-ul” poliției județene. Sigur, respectiva are dreptul să ceară daune morale, dacă se consideră îndreptățită să le primească, dar nu despre acest lucru vreau să fac câteva considerente.
Nu știu la ce se aștepta doamna Luminița când a pășit în beciul poliției. Poate și-o fi imaginat că darcu nu era chiar atât de negru pe cât îl făceau ziariștii ori cei din opoziție, pe când ’mneaei se plimba la braț cu Liviu Dragnea, Codrin Ștefănescu și Viorica Dăncilă, corifeii binelui și bunăstării în România. Altfel nu văd de ce spune, prin avocatul său, că instalația de încălzire din camerele unde a fost deținută era una rudimentară, caloriferul era inexistent, încăperea se încălzea de la o țeavă care trecea prin cameră, fiind foarte frig, cu atât mai mult cu cât erau luni de iarnă. Grupul sanitar era compus dintr-un WC de tip turcesc care era degradat, insalubru, lipsit de orice minimă intimitate. Alăturat acestei încăperi era camera de dușuri, respectiv o țeavă înțepată în trei locuri, odată deschis robinetul curgea în toate cele trei „locații”. Chiar și în aceste condiții avea posibilitatea de a face duș cu apă caldă doar maxim de două ori pe săptămână, în rest având acces doar la jgheaburile cu apă rece de la toaletă. Toate acestea i-au afectat grav sănătatea cu atât mai mult cu cât totul era insalubru, existând insecte atât în camerele în care era încarcerată, precum și în centrul de deținere.
Măi, doamnă, dragă, ce-ai fi vrut matale să găsești în arestul ăla? Condiții, măcar de un hotel de patru stele? Apă caldă non-stop? Să fim serioși… Să fi venit dimineața comandantul să te întrebe: „doamna deputat, ce doriți să serviți astăzi la micul dejun?” Sau „Dacă doriți să folosiți toaleta, cereți să vă ducă la popotă?” Ce dacă era iarnă și era frig? Nu doar matale ai avut parte de acele condiții insalubre, ci toți care au trecut pe acolo de-a lungul anilor. Dacă s-ar fi făcut discriminare între matale și toți ceilalți, aș fi înțeles: „uite sărăcuța este persecutată politic.” Dar așa… Cât timp ai fost la guvernare nu ai știut ce condiții sunt în arestul poliției? Nu? Ba, eu cred că știai, doar că nu ai crezut că vei ajunge vreodată acolo…