Pe rând, David, Simona și ceilalți sportivi au fost când liberali, când pesediști, în funcție de exprimările (de cele mai multe ori) agramate ale politicienilor noștri. Nea Nicu Ciucă și neica Marcel Ciolacu au fost cei mai fericiți de performanțele sportivilor noștri. „Uite dom’le ce înseamnă unitatea de nezdruncinat dintre PNL și PSD, performanțe în economie, performanțe și în sport”, ar fi zis la unison cei doi.
Numai udemeriști n-au fost David, Simona și canotorii. Nu că și-ar fi dorit neaparat, doar că așa ar fi fost frumos: un telefon de felicitare, un mail de încurajare pe viitor sau orice alt gest simbolic. După cum se vorbește în secuime, Kelemen Hunor ar fi fost plecat departe în munți la ziua onomastică a lu’ Marușca, acolo unde nu avea nici net și nici semnal la telefon, iar ministrul Eduard Novak a avut o cumetrie în familie de la care nu ar fi avut voie să lipsească. Asta ca să înțelegem de ce la întoarcerea de la Campionatele Europene, lotul național de canotaj (care a obținut cinci medalii de aur și trei de bronz) n-a fost așteptat la aeroport de niciun oficial din Ministerul Sportului condus de ungurul Novak. Bă, să fi trimis un secretar de stat, care și așa freacă menta în lunile de vară, sau pe secretara-dactilografă a ministrului. Până și portarul de la intrare în minister ar fi fost o soluție. Dar așa…
Mă întreb dacă ministrul ăsta Novak nu ar trebui pedepsit. Să stea la colț pe coji de nucă. Să vă fie rușine, bă. Și ție ministre, și celor din echipa ta. În mod normal, ar trebui să vă înaintați demisiile, să lăsați pe alții (chiar unguri) mai capabili decât voi. Și în loc de încheiere, o întrebare pentru generalul de pluș, ajuns prim-ministru: bă, neică, îl mai tolerezi mult pe Novak ăsta? Că nu e prima dată când face de astea. Dacă el nu are onoare să demisioneze, schimbă-l tu. Dacă nici tu nu sânge în cojones, atunci cere-te afară și du-te și scrie-ți memoriile.