Mai mare rușinea, nu alta că, vorba aia, nenea Charles nu e fitecine, un troglodit care n-are două-trei lire pe card să-și cumpere șosete noi. Fie ele și de la second-hand. Să fim serioși. Dar când ajungi rege la bătrânețe, când ai toate șansele să dai în mintea copiilor, nimic nu ar trebui să ne mai surprindă. Nici măcar că e posibil ca ciorăpeii să-i fi luat din mașina de spălat sau de sub patul regal unde îi aruncase seara înainte de culcare. Ce, vouă nu vi s-a întâmplat să aruncați hainele pe unde apucați? Așa și cu dumnealui, că înainte de a fi rege e și el bărbat. Și care bărbat nu e împrăștiat, mai ales când gândul îți este la ce să le pui copiilor pe masa a doua zi? Ce dacă William și Harry sunt mari, că tot copii rămân.
Tocmai de asta, nu el merită vorbele de ocară, ci consoarta sa. Păi bine, mă, Camilla asta nu s-a uitat la Charles când au plecat de acasă? Nu i-a aranjat și ea cravata, nu s-a uitat la dacă pantofii erau lustruiți sau nu? Sau dacă gulerul la cămașă era scrobit sau nu. Ce nevastă e asta care lasă bărbatul să poarte ștrinfii rupți? Eu înțeleg austeritatea asta, dar să fi făcut bine să fi pus mâna pe ac și ață, să-i fi cârpit. Să nu-l fi făcut de rușine pe bietul om. Cum, la ei în casă nu există ac și ață? Să-și cumpere, frate, că de aia plătește poporul taxe și impozite, nu ca să-l vadă pe nenea regele cu ciorapii pe care i-a purtat odată bunicul său de pe linia maternă!