Tocmai de asta nu înțeleg scandările fanilor echipei Minerul Dognecea: Dunca, lasă-ne, lasă-ne! Că ei sunt veșnic nemulțumiți, ba de drumul ce vine de la Ocna (nu că ăla dinspre Lupac ar fi strălucit), ba că trebuie să facă un ocol de 30 km să ajungă acasă, ba de podul de tablă peste care nu se mai poate trece cel puțin până va veni un alt președinte la CJ, ba de aia, ba de cealaltă. Nimic nu le convine. Absolut nimic, de parcă Romi al nostru nu ar face nimic pentru Muntele Mic. Ei, nici chiar așa. Și alții or fi nemulțumiți că, vorba aia, nici Romică nu le poate face pe toate, dar nu îi aud plângându-se toată ziua, bună ziua. Îl înțeleg și îi sunt aproape: sufletește, cu gândul, cu like-urile, comment-urile și distribuirile pe Facebook
Eu cred că ăștia din galeria Minerului sunt împinși de la spate primarul Rof. El e capul răutăților, că l-am auzit eu pe domnul președinte spunând asta. Că ani de zile Rof ăsta a supt sângele dognecenilor și al cărășenilor așa cum o făceau boierii la 1907 când a explodat mămăliga în moldovenii din Flămânzi. El și pesediștii lui, iar acum face pe haiducul. Aruncă cu vorbele grele în domnul președinte și cu noroi în realizările dumnealui. Câtă răutate, câtă nerecunoștință față de zbaterile acestuia ca nouă să ne fie bine. Cum poți să spui una ca asta, cât timp până și râul, ramul, păsările cerului și iarba pământului îi sunt prieteni și îi slăvesc realizările mărețe?
Ce oameni, domnule, ce oameni!