De când a început starea de urgență, iar eu mi-am îndreptat atenția, privirea și editorialele spre ministrul de Interne, al doilea om în stat la momentul respectiv, s-a dus dracului prietenia noastră. Am devenit incompatibili din punct de vedere al „religiei“, vorba unui liberal pe care îl respect mult. M-a pus dracu să scriu ce nu trebuia, să văd doar paiul din ochiul altuia și să mă leg de ceea ce nu era de nasul meu. Dacă până atunci prietenii mei mai bârfeau și ei pe seama celui care nu ajunsese, încă, ministru, ba unii chiar îl blamau pentru ceea ce le făcuseră primarilor Adi Torma și Felix Borcean, dintr-o dată au băgat capul între umeri, și-au tras fermoar la gură și au pus telefoanele pe mute.
Măi, să fie, nici pe vremea lui Sorin Frunzăverde nu mi s-a întâmplat așa ceva. Sau, mai bine zis, nu știu ca pedeliștilor să li se fi sugerat, ca să nu spun altfel, să nu mai comunice cu acei ziariști care nu erau de-ai casei. Între noi fie vorba, Frunzăverde a avut și el păcatele lui, dar așa ceva nu cred că i-a trecut vreodată prin cap. Și știți de ce? Pentru că ăsta era umblat în lume și nu făcea doar naveta între casă și Capitală.
Nu cred că Marcel Vela i-a instruit în sensul acesta, să le fi spus ceva în genul: „bă, ia să nu vă mai prind că citiți și dați like-uri la ce scriu ăia“, însă este cert că prietenii ăștia ai mei au rețineri vizavi de unii ziariști loco. Dacă înainte vreme își frecau palmele de fericire și își dădeau ghionturi după fiecare articol scris împotriva Luminiței Jivan și a lui Frunzăverde, acum s-au dat complet la fund. Ba, mint, share-uiesc toată ziua postările lui Horea Irimia, cel cu două conturi pe Facebook, despre PNL și Marcel Vela. Cum ar veni, să ne citim între noi, dragi camarazi.
Teamă? Prostie? Dictatură? Sau, poate puțin din fiecare îi determină să nu mai gândească așa cum simțeau cândva într-un partid care, odată ajuns la ciolan, dovedește că îi fac bine astfel de apucături, contrar declarațiilor de altădată cum că în PNL libertatea de exprimare este garantată mai ceva ca în Constituția României.
Până una, alta, aștept să nu se mai voteze prelungirea stării de alertă, că doar așa mai am o șansă, domnule, ca să zic așa, să-mi recâștig prietenii liberali pe care i-am avut înainte de pandemia de Covid. Ciudată e viața asta, ca să citez un liberal destoinic care îmi scoate ochii cu tot felul de chestii, ori de câte ori are ocazia.
Victore, vorba Bănățeanul ” las că-i bine” sau în traducere literară lasă că trece!
În definitiv ce-i politica asta decât un șir nesfârșit de lupte seci și de multe ori fără rost de care se sperie toți soldații.
Noroc cu generalii!