Nici presa nu s-a arătat mai vrednică cu marcarea momentului. Altele au fost știrile zilei ce au ținut prima pagină a ziarelor și au deschis jurnalele de știri. Dacă ar fi fost vorba de vreun manelist, de vreun politician înfiind un cățel, un mânz sau un pui de zimbru, de vreun fotbalist din generația covid-ului, de Vulpița cu siguranță că ne-am fi amintit, dar așa…
Dar așa, cine să se mai gândească și la Eminescu ăsta, care după fiecare ceartă sau întâlnire ratată cu Veronica Micle golea o sticlă cu snaps și se punea să scrie poezii? Pe cine mai interesează astăzi plopii lui Eminescu, care, oricum, nu mai există de mult, și de ce se plimba pe lângă ei. Și ne pasă nouă de lacul codrilor albaștri ori lupta de la Rovine, cum a suferit el din dragoste ori cum nu a fost înțeles de amicii și de criticii din acea epocă? Și ce dacă a fost un geniu al vremurilor sale? Și alții ca el or mai fi fost la fel de-a lungul veacului, și alții ca el or mai fi creată, nu neaparat poezie, și cu toate acestea, despre ei nu s-a scris nimic. E adevărat, părea un bărbat bine, cu ochii negri, puțin lat în spate, cu părul bogat și o frunte nici foarte, foarte, nici prea, prea. Cel puțin așa am dedus din singura fotografie care circula în manualele de Limba și Literatura Română de dinainte de 1989. Despre faptul că a purtat mai mereu mustață, regimul comunist nu a suflat o vorbă, ca nu cumva tinerilor să le fi trecut prin cap să-i urmeze exemplu.
Noi nu știm cum să scăpăm de starea asta de alertă, cum să facem rost de bani pentru majorarea pensiilor și alocațiilor și ne mai arde de omagiat pe Eminescu? Să fim serioși. Că a fost un geniu? Foarte bine, bravo lui că a făcut cinste familiei și neamului său. Gata, vremurile s-au schimbat, viii cu viii, morții cu morții. Un parastas de pomenire acolo și două trei vorbe, ajung pentru o zi ca asta.
Cineva, un tip care și-a făcut avere după 1990, a sintetizat perfect starea de ignoranță în care a ajuns să trăiască poporul român: „Cu ce mă ajută în afaceri faptul că știu cine a fost Eminescu sau Mihai Viteazu?“ Noroc că politicienii români și năravul lor a rămas același ca acum un secol și ceva, că altfel și despre Conu Iancu am fi vorbit la fel.
Un expozeu de nota 10 !!!!
Exact cum gândesc și apreciază parveniți noștri !!!!