Nu, astăzi armata română este cu și despre profesioniști care, dincolo de mult trâmbițata dragoste de țară, de trecutul glorios și alte „bla, blauri” de acest gen, sunt angajați cu carte de muncă. Dacă nu sunt plătiți bine, corespunzător idealurilor patriotice ce-i animă, își iau porthartul și pleacă. Și în general apărătorii patriei se plâng că sunt prost plătiți comparativ cu alte categorii profesionale. Ba chiar mai prost decât oștenii lui Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân și lista poate continua cu alte exemple luate din manualul de istorie.
Oștenii ăia a lu’ Ștefan cel Mare erau plătiți în funcție de numărul de spahii pe care îi căsăpeau într-o luptă. Performanța era recompensată în butoaie cu vin de Panciu, Odobești și mai știu eu de care erau la modă atunci. Cel mai mult s-a câștigat după bătălia de la Vaslui când domnitorul i-a răsplătit pe cei mai viteji cu câte zece butoaie de Fetească, a câte 100 de litri fiecare. Apoi i-a lăsat la vatră, la neveste și la hangițele care se găseau pe toate drumurile județene și naționale. Asta s-a întâmplat la începutul lui decembrie. În martie, au spălat butoaiele, apoi au mers la Cetatea Sucevei să-l roage pe domnitor să mai pună de o bătălie că li se terminase vinul.
În schimb, Mihai Viteazul era mai milităros. Ținea la disciplina și regulamentele militare. Unu nu mișca în front, deși nu era deloc ușor să stai în soare cu zalele alea pe tine zile în șir. Noroc că războaiele cu turcii nu se țineau iarna. Se semnase un protocol între părți, ca pe timpul iernii să nu se bată, ci să se odihnească și să se antreneze. Dar era și zgârcit. De exemplu, după lupta de la Șelimbăr, când l-a bătut măr pe Andrei Bathory, a organizat doar o serbare câmpenească și a dat o masă, cu o gustare, o ciorbă de praz și pulpițe de pui la cuptor.
Revenind la vremurile noastre, ministerul Apărării organizează de două ori pe an concurs pentru a deveni militari profesioniști. Prima întrebare pe care o pun la înscriere e ceva în genul: „Cât e salariu?” După ce li se explică ce și cum, fac stânga-mprejur și pe aci ție drumul. Cică, dragostea de țară și iubirea de moșie nu țin de foame!
