De vreo treizeci de ani, lucrurile s-au schimbat, satul s-a emancipat și ulița a devenit… stradă deși, în multe cătune ea arată tot ca pe vremea lu’ Ștefan cel Mare, când nu existau nici programe și nici accesări de fonduri europene pentru lucrări de reabilitare ori asflatare. Noroc că schimbarea titulaturii nu s-a făcut acum un veac și ceva căci, cum ar fi sunat titlul poeziei scrisă de George Coșbuc „Iarna pe uliță? ” Cum? „Iarna pe stradă?” Sună ca dracu, nu-i așa? Sau, cântecul ăla lu’ Ion Cristoreanu: „La mândra pe ulicioară?” Cum să-i fi zis la ăsta? „La mândra pe străduță?” Cum ar fi să schimbăm versurile la cântarea lu’ Lele Crăciunescu unde, în loc de ulicioară, să-i spunem „De pe străduța asta, mi-o plecat și mie fata.” Bă, ești prost? Bă, ești nebun?
A, era să uit de un cuvânt care mă amuză teribil pe care îl folosesc tot mai mult politicienii. Mai ales în campaniile electorale, când toți sunt numai lapte și miere. Zilele trecute, de exemplu, și Bunelu Ciucă, și Conu’ Marcelu, se jurau și promiteau că vor face ce le stă în putință ca seniorilor să le meargă din ce în ce mai bine, după clasica expresie: „Clientul nostru, stăpânul nostru.” Ați priceput, după Ciucă și Ciolacu, dar nu doar pentru dânșii, seniorii sunt persoanele trecute de o anumită vârstă. Cică, e o rușine în ziua de azi să le spui bătrâni. Ce e aia bătrân? E ca și în cazul țiganilor care de sute de ani au fost țigani, și nu s-a supărat că li se spunea așa, până a venit unul să ne explice că ei, de fapt, sunt rromi. Și dacă nu ne băgăm mințile în cap, am pus-o…
Un moș, un moșneag, un… Să fim serioși, trăim într-o Europă a respectului față de… seniori care, după DEX, sunt sportivi în toată firea, alții decât juniorii, proprietari de feude etc. Dar noi aici nu ținem seama de DEX, ci de ce spune UE, în fața căreia ne închinăm ca la Icoana Făcătoare de Minuni. Și iar mă întorc la Coșbuc și Nunta Zamfirei, încercând să-mi imaginez cum ar suna strofa aia în care în loc de „bătrâni” poetul ar fi scris: „Sunt greu seniorii de pornit. Dar de-i pornești, sunt greu de-oprit.” Sau cum ar arăta o compunere a unui copil ce și-a petrecut vacanța la bunici, la țară. La tata-bătrân și muma: „Eu în vacanță am fost la tata-senior și la muma-senioară de la Cucuieții din dos?” Ca să nu mai vorbesc de metafora versului izvorât din tocul cu peniță a lui Minulescu: „Un senior și o senioară, două jucării stricate.”
Bă, mă lași?
bine punctat. dintr o data,limbajul se schimba,se schimba societatea,dar încotro? spre un haos? doar ca, unii,politruci ahtiați după bani,ar vrea sa devenim mai europeni decit sintem,noi romani??