Băiat de cartier, cu mult bun simț și obrazul subțire, Găbiță a recunoscut din prima că n-are nicio taină cu postul respectiv, că nici măcar n-a jucat vreodată la păcănele sau la pariurile alea online, doar că, și aici e partea interesantă a politicianului român, ar fi fost rușine, ba chiar nesimțire curată, să le fi spus un nu categoric celor din ministerul Finanțelor care s-au gândit să pună pe o funcție atât de importantă un frizer, pardon, un hair-stilist. Că n-ar fi vrut să fie luat în șuturi de vreun liberal cu funcție: „Cine ești tu, bă, de refuzi propunerea noastră? Dacă partidul zice da, păi așa rămâne. Știe el de ce te pune acolo.”
Ce să fi făcut bietul om? Să se fi pișat contra partidului? Pardon, contra vântului? Să avem rezon, coane Iancule. Precaut, și-a adus cu el diploma de frizer, trusa cu briciul din dotare, piaptenul finishing, pămătuful din păr de bursuc, pomadele pentru păr și bătrâna colonie. Nu de alta, să mai facă un ciubuc în timpul lucrului, că el săracul le-a spus de la început: „Strict pe domeniul jocurilor de noroc nu pot să spun că am o experiență. (…) Dacă mă puneți să știu legislație pe domeniu chiar nu vă pot ajuta. Am fost numit acolo pentru că atunci când mi s-a dat o sarcină, am dus-o la capăt”. Poți să-i reproșezi ceva lu’ Găbiță? Nu, dar a acceptat, de dragul partidului, ministrului, a progresului și propășirii în țara noastră minunată. Că acolo s-ar fi ajuns cu bărbierul ăsta din Sevilla, pardon, din Ghelmegioaia sau de unde o fi el.
Noroc cu Marcelu căruia i-o șoptit o păsărică. Că după numai două zile, Găbiță al nostru și-a luat trusa cu ustensile și s-o întors la meseria lui de bază. Bine a făcut, dar oare câți bărbieri și frizeri din ăștia mai sunt prin ministere?
