„Acu’ două zile, dimineața, așa, pe la 10-10 și jumătate, număram miei și-mi făceam socoteala: câți dau la arabi, câți la greci, câți la turcaleți, că eu așa fac în fiecare primăvară înainte de Paști. Și cum număram eu acolo, mă sună Jorjelu. Nu i-am răspuns, că dacă îi răspundeam pierdeam socoteala și trebuia s-o iau de la început…”
Jorjelu a tot insistat pe telefon până când Jiji, băiat de băiat, a cedat într-un final și i-a răspuns. Jorjel, mai, mai să plângă:
„Bă, nea Jiji, nu știu unde mi-o fost capul ăsta prost de m-am certat cu matale. Așa că te rog iartă-mă și hai să ne împăcăm, că nu e frumos să ținem supărare în postul Paștelui. Își promit că n-am să mai fac un a ca asta, câte zile voi avea. Să mă bată cucu de Bunavestire dacă n-o fi așa.”
Credincios și milos cum îl știe toată lumea, Jiji i-a răspuns: „Bă, eu te-am iertat de mult, dar asta nu înseamnă să ne apucăm acum să mai fim iarăși tovarăși. Exclus, poți să fii tovarăș cu Georgescu, cu Potra, cu cine vrei tu, dar cu mine nu. Adică, eu te iert, dar eu, ca să mai merg la drum cu tine, niciodată în viața ta. Ai înțeles? Că Becali uită și iartă și pe ăla cu multă minte, și pe ăla pe care nu-l duce capul, dar când îl calci pe bătături, uită-l.”
Jorjelu a încercat să o dea la întors, jurându-se că n-o să mai facă cât o trăi așa ceva, dar Jiji a rămas neclintit, deși a recunoscut: „Bă, băiat prost nu e, ar fi numai bun să-mi păzească oile, că are vorba blândă și oile stau la muls, nu se zbicesc într-o parte și într-alta. dar e fraier că pune botu’ și la ce îi spun și îi bagă în cap Ciolacu și Bolojan. Mai nou văd că l-o luat în echipă pe ăla de la Caraș… Nici nu știu cum îl cheamă. Ăla care pe unde a fost, n-a făcut mare brânză. Vezi doamne că are elicopter. Păi ce, bă, eu dacă vreau să am elicopter nu îmi pot cumpăra așa ceva? Și nu unu, ci 100, că am, tată, bani, să-i îmbrac în euroi și dolari pe toți. Că dacă, puradelu’ ăsta mic ar asculta de mine, eu l-aș face președinte în secunda a doua. Aș vinde un vapor cu miei, o sută de butoaie cu brânză de-a grasă și 50.000 de cofraje cu ouă de cea mai bună calitate. Că ce e asta pentru mine? O nimica toată, dar pentru el ar fi voturi. Mă înțelegi cum zic?”
Până la urmă, nea Jiji a lăsat-o mai moale că, vorba lui, degeaba tot urci și cobori muntele sfânt, dacă nu lași și de la tine când vezi că pe câte unul nu-l prea duce capul: „Dar ca să nu zică că sunt om rău, o sa i dau câteva ouă de casă, două, trei kile de caș, niște măsline, să-i ducă amărâtului ăluia de Georgescu să aibă ce să pună pe masă la aperitiv. Că-i ziua lui, și o avea și el musafiri, măcar pe Ancuța de la televiziunea poporului, pe Anamaria de la POT. Slugile, cum ar veni.”
