Așa ceva nu se mai văzuse în România. Televiziunile transmiteau non-stop, în direct, imagini de la Cluj, cu Caritasul lui Stoica. Oamenii nu se mai trezeau din visare, nu se mai temeau că vor pierde locul de muncă. Capitalismul nu mai părea sperietoarea de până atunci. Multora, banul le-a luat mințile. Și-au vândut oile, caprele, porcii, vacile, casele și ce-or mai fi având. Mii, sute de mii, dacă nu milioane de oameni amăgiți de iluzia îmbogățirii peste noapte. Unii au apucat să încaseze „lozul câștigător”, însă majoritatea s-a ales cu cea mai lungă din trei. Într-o noapte, televiziunile și ziarele și-au luat banii pe publicitate, iar unul mare, complice la escrocheria de la Cluj, a decretat: „Gata cu prosteala. C’est fini la comedie.” Caritasul lu’ Stoica a tras obloanele și au rămas oameni disperați, mai săraci decât fuseseră și care recunoșteau cu nonșalanță: „Bine ne-or făcut, bă, dacă am fost tâmpiți să credem în așa ceva. Cine o mai face ca noi, ca noi să pățească.”
Și am crezut că ne-am lecuit de așa ceva. Că după atâția ani de umblat prin Europa și lumea largă, ne-a venit mintea la cap. Pe dracu. Românul nu se vindecă cu una, cu două. Pune botu’ la toate prostiile pe care i le servesc alții. Altfel nu se explică cum, după 30 de ani de la Caritas vine Jorjelu de la AUR și îi promite locuințe la 30.000 de euro bucata. Asta în cazul în care va ajunge președinte în locul lu’ Iohann. Nu doar la Coțofenii din Dos, Buriluța sau Ciochiuța, ci și la Constanța, Cluj sau București. Ca să nu fie discriminare, nu de alta. La munte, cu vedere la mare, și la Mamaia, cu fața spre Bucegi. 30.000 de euro, cu pământul și utilitățile statului (că măcar atât să facă și statul pentru noi-fir-ar mama lui a dracului.) Și ca să nu-și audă vorbe mâine poimâine, Jorjelu încheie contracte în parte cu fiecare doritor, obligându-se să demisioneze după cel mult șapte luni de la preluarea mandatului, în cazul în care nu va demara proiectul imobiliar. Asta după modelul lu’ Batistuță, cel cu desființarea pensiilor speciale.
Și din nou românii pun botul grupa mare, urmând sloganul: „Azi în Timișoara, mâine în toată țara.” Că la orice m-aș fi așteptat, dar niciodată n-aș fi crezut că Timișoara ar putea fi un exemplu de bune practici în acest sens pentru Țăndărei, Băicoi și Afumați, spre bucuria lu’ Jorjelu. Că, vorba aia: „Banatu-i fruncea.” Sau poate că a fost cândva și între timp a rămas doar făloșenia…
super