Jorjelu încearcă să dreagă busuiocul, după gafa din seara alegerilor când s-a lăudat precum Mircea Geoană în 2009: „Sunt noul președinte al României cu o mare diferență.” Ciuciu-banana, nea Simioane. De unde atâta președinte, bre? După dezamăgirea trăită în noaptea care a urmat, Simion al nostru și-a luat straița cu merinde, a încălecat calul, primit în dar de la fra-su Petru Rareș, și a plecat de acasă. Ar fi putut să se ducă la Tanța în vale care, cică, l-ar fi așteptat cu plăcinte, pui fript și vin, însă el a lăsat de-o parte plăcerile și bucuriile vieții, alegând calea pribegiei și datoriei față de țară și neam, să se întâlnească din nou cu moldovenii de dincoace de Prut. Cu ăia de dincolo de apa cu poduri de flori n-a vrut să se vadă. Și nici nu vrea să audă de ei. Aordel e supărat foc, că au ascultat de doamna Maia și l-au votat pe Mucușor. Pardon, Nicușor.
„Să nu disperați, să nu vă impacientați, vine vremea noastră”, le-a spus Jorjelu celor cu care s-a întâlnit la o cafea în drumurile sale europene. „Să ne luăm țara înapoi, fraților care sunteți.”, i-a îmbărbătat urmașul lu’ Apus de Soare!. „Cum, Măria Ta?” au întrebat diasporenii din Spania, Italia și alte țări aflate în agenda post-electorală a acestuia. „Cum? Prin muncă și luptă, moldovenii mei. Și ardelenii mei. Și bănățenii mei. Toți care m-ați votat. Am vrut să spun și oltenii mei, însă doamna Olguța, la care am ținut ca la surioara mea, m-a trădat și a votat cu Mucușor.” Apoi le-a explicat ce vrea de la ei: „Uitați ce mi-a trecut prin cap în nopțile în care n-am pus geană pe geană, de tot m-am frământat și m-am gândit întrebându-l pe cel de Sus: «Doamne, cu ce ți-am greșit, Doamne, de m-ai pedepsit în halul ăsta. Arat-mi calea ce trebuie să o urmez de acum înainte, Doamne». Și m-a luminat Dumnezeu. După modelul «Luna Pădurii», haideți să facem din iunie, luna membrilor AUR, Veniți cu toate neamurile voastre, prietenii, cunoscuții și necunoscuții în partid. Suntem în topul preferințelor românilor. Românii ne vor. Nu trebuie să mai așteptăm trei ani și jumătate. Lupta noastră de abia acum începe și trebuie să se termine cât mai repede cu o victorie a românilor, nu cu a pro-europenilor.”
Unii i-au promis că îl vor urma, alții au zis că se mai gândesc, iar el a încălecat iapa nărăvașă, pardon, calul, a umplut straița cu suveniruri și s-a întors acasă, unde îl aștepta Tanța-n vale cu plăcinte, pui fript și vin din producția suveranistă.
