De vreo lună și ceva, „Țara mea de glorii, țara mea de dor” s-a împărțit în două. Bine, și până atunci fusese împărțită. Și nu în două, ci în nouă, însă, așa împărțiți cum erau, românii tot își vorbeau, se salutau pe stradă, își mai dădeau like-uri pe Facebook ori se încuscreau de dragul copiilor. De data asta, nici gând de (re)conciliere națională căci, vorba lu’ nu știu ce sculă de politician: „Bă, nu poate un suveranist să stea la masă cu un pro-european, că ne-ar bate Dumnezeu pe toți”.
Așadar, de când cu alegerile prezidențiale, țara asta atât de mult lăudată, ridicat-n slăvi, în vers și cântec, pe scenă, la televizor, Youtube și Tik Tok de Eminescu, Otilia Cazimir, Beniuc, Zaharia Stancu, Nicolae Furdui Iancu, Veta Biriș, nu mai e „Țara mea de glorii, țara me de dor.” O parte din ea a ajuns țara celor care și-au dorit UE, Schengen, Dubai, Creta, Bayern Munchen și Manchester City, iar cealaltă parte e a celor ce simt cu adevărat românește, începând cu râul, ramul, sondele de pe Valea Prahovei, ocnele de sare, Canalul Dunăre-Marea Neagră, și terminând cu oițele lu’ Becali, și vizitele oficiale a lu’ Ștefan cel Mare în Găgăuzia și Transnistria, în calitate de sponsor principal al echipei de fotbal Sheriff Tiraspol. Acum, nu se știe exact câți sunt dintre ăia care au mers de Anul Nou cu capra și buhaiul, și câți au ales distracțiile din Alpii austrieci ori plajele dominicane.
Cert este că, după acest model, până și mass-media a procedat la fel. Totul a devenit ca o competiție sportivă. În colțul albastru (după culoarea UE) Mihai Gâdea, de la Antena 3, iar în colțul roșu, Anca Alexandrescu, de la Realitatea Plus (zisă și televiziunea poporului suveran). Restul televiziunilor și-au trimis angajații în concediu de Crăciun și Anul Nou. Bine, dânsele emit, dar nu se mai uită nimeni la ele. Nu mai contează.
La ăștia doi, ziua începe și se termină cu Călin Georgescu. Pentru unii, șarlatan, putinist, o hahaleră ajuns peste noapte un fel „Rică, fante de Obor”, pentru alții moștenitorul de drept și de facto al băncii de gene ale lu’ Prâslea cel Voinic și merele de aur, Țugulea Taichii, Greuceanu, Pintea Viteazu, generalul Magheru, (al cărui nume îl poartă unul sau mai multe bulevarde, străzi și alei) și alți eroi care au făcut istorie în teatrele de război de la Călugăreni, Cotul Donului, Nasssiriya, la ’48, dar și la Grivița, cea cu sirena lu’ Roaită, și Smârdan.
Și în timp ce cele două televiziuni și cei doi moderatori ne distrează exact ca în Păpușile Mupets și în cântarea aia cu „La moara la Niculai, cu toții am dat de bai” , Cholo, Bolo și Huno, acești „Take, Ianke și Kadâr” ai umorului românesc, se screm să scoată untul din noi și să dea milităria jos din pod, înghețând salarii și pensii, mărind taxele și impozitele pe case, mașini, triciclete, vile, pe stâlpul din drum, pe urma lăsată de copita mioriței și pe ce-o mai rămas din privatizările din ultimii 35 de ani.
Și să încheiem optimist, cu o sorcovă răspopită: Sorcova, șmechera// Ia mai stați și nu mânați//Ca în anul care este// Să ne fiți tot de poveste// Ca pe noi să ne distrați// Și pe Domnu’ să-l rugați// De cele bune și cele sfinte// La anul și la mai multă minte// Domnu’ să vă dea de acu’ înainte!
