Mărioara lu’ Scopitu și Raluca Turcan

Pe vremea când mă jucam ca toți copiii cu cicu în țărână, trăia în satul în care m-am născut o femeie care, cât era ziulica de mare, umbla ca o zăludă când la deal, când la vale. Era Mărioara lu Scopitu, numele fiind de fapt porecla lu’ al bătrân care scopea porcii în sat. Nu făcea rău la nimeni, numai că se lua după noi, copiii, care ne legam de porecla ei. Când o întrebai de unde venea, îți răspundea invariabil: „Fusei până la popa Mitroi și-i ștersei geamurile și-i măturai oborul”. Oamenii dădeau din cap și o căinau, popa Mitroi era mort decât lumea.