În al 12-lea ceas, (mai bine mai târziu decât niciodată) vrea să ne arate că e cu bărbăția la zi. Dă cu ea în masă, să se audă până hăt departe, la Cotroceni. „Ce, bă, vreți să scăpați de mine?“ ar vrea el să spună, „Ei, las’ că vă încurc eu socotelile. Uite așa vă joc pe degete. Și pe voi ăștia de la USR, și pe ungurii din UDMR, dar și pe voi nenicilor liberali care îmi vreți capul, că prea s-a umflat tărâța în voi de când nu mai sunt prim-ministru. V-ați făcut voi ai dracului, lasă că mă fac și eu, că n-oș fi mai prost ca voi“. Așa, Orbane, nu te lăsa nene, dă cu ei de pământ să nu se vadă. Să te pună prim-ministru la loc, să moară dușmanii matale de năcaz.
Doamne ce-mi place chestia asta. Asta cu ținutul cu dinții de scaunul de la Palatul Victoria. Nici Veorica Dăncilă, cât a fost ea de tută în fruntea guvernului, n-ar fi fost în stare de una ca asta. E adevărat, la aia era suficient să se fi uitat Ciolacu urât, că ar fi făcut pe ea de frică. Cu nenea Orban se schimbă lucrurile. La chestiile alea din pantaloni e cu analizele la zi și, cu cele de Covid, așijderea, așa că, după trei zile de repaus, tonifiere și reculegere spirituală a reînviat în el spiritul liberal. Parcă îl văd cum s-a uitat dimineața în oglindă, într-un monolog de înaltă ținută artistică: „Cum, să mă las eu la Cîțu să-mi ia locul? Ei, drăcia dracului. Să-și vadă de lungul nasului musiu, că dacă nu eram eu nu pupa el scaunul de ministru“.
Pe fond, Orban are dreptate. Ce dacă ai lui, o parte dintre ai lui, îl vreau pe Cîțu în fruntea guvernului? E firesc, e libertatea de a alege, dar de aici și până a-l pune pe Cîțu la Palatul Victoria e drum lung. Cum, dacă nu va fi desemnat premier Cîțu spune că își va pierde credibilitatea? Zău, bă? Așa o zis? O, tare de tot! Dar de unde o scos-o pe asta cu credibilitatea? Probabil din puțul gândirii, că din ăla al faptelor, în niciun caz. Credibilitate este atunci când te ții de cuvânt. Când respecți legea, bună, rea, așa cum sunt alea cu majorarea pensiilor cu 40% și dublarea alocațiilor. Dar când n-o faci, vorbim doar să ne aflăm în treabă.
Așa că, u te lăsa nenea Orban la ei, nu te lăsa. Nici la ai matale, și nici la useriști și unguri. Fierbe-i la foc încet și du penibilul situației la rang de artă pe acorduri de chitară. Că la asta te pricepi grozav.