Pentru început a ales să se facă liberal că, vorba aia, și popia e tot o meserie liberală, numai că, în PNL nu a făcut mulți purici, pe motiv că funcțiile de conducere la care visa să ajungă, erau de mult ocupate. Așa ci a virat-o la stânga, spre PSD, partid în care a găsit ce și-a dorit, o funcție mică, dar vioaie, la șefia Direcției Județene de Tineret și Sport. Fericirea nu a durat mult căci, peste noapte Direcția s-a spart în două, iar părintele nu a prea a avut de unde să aleagă, în condițiile în care pentru tineret era prea bătrâior, iar pentru sport nu-l mai țineau puterile să facă un sprint sau o flotare. Dar nu a disperat, că așa e în politică. Atunci când crezi că totul s-a terminat, vine partidul, te ridică, tu te scuturi de praf, după care tot partidul te ia de mână, deschideți împreună opisul cu funcții de conducere: „asta e ocupată”, „asta este deja promisă”, „astălaltă ți s-ar potrivi, însă nu e liberă de sarcini decât peste un an.” „aici ar fi ceva, dar deocamdată o dăm de-o parte.”
Așa și în cazul lu’ părintele Marcian. Au tot răsfoit opisul ăla până au dat de o funcție ocupată, dar care se preta la aspirațiile sale: șef la Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorului. „Bă, ești mulțumit?” ar fi întrebat tovarășul responsabil cu funcțiile politice în partid. Și ce să fi trebuit să răspundă: „bă, ești nebun? Cum dracu să nu-mi placă, Doamne iartă-mă! Numa’ că nu prea știu ce trebuie să fac,”. „De asta ți-e grijă ție? Nu te mai gândi la așa ceva, că sunt alții care muncesc și pentru tine.”, i-ar fi zis îngerul păzitor. Și uite așa, în doar un an, popa Costina a ajuns șef în două locuri. Asta ca să ne arate că poate. Că are spate și că, deși și-a lepădat straiele preoțești, cineva, acolo sus, îl iubește.
Părinte, pentru că ești capabil, talentat și cuminte ca o fată mare, îți vând un pont: vezi că la Cancelaria prim-ministrului e un post liber. Nu știu exact de care: consilier, purtător de cuvânt, băgător de seamă, nu mai contează. Ce zici, te bagi? Eu zic să o faci și pe asta, că doar nu ai de gând să stai la Reșița să te plafonezi…
