Nea Nicule, ce-ai făcut matale e demn de laudă și de dat exemplu de bune practici la toate plenarele, conferințele și congresele partidului din care faci parte „cu onestitate și decență”, ca să citez din postarea de ieri, de pe Facebook. Că între noi fie vorba nea Nicule, cine e prost să renunțe la leafa de senator, aia de vreo 50.000 de lei/lună, la mașină cu șofer, la salutul plebei, ăla cu: „Să ne trăiți don senator”? Uite că tălică ai făcut-o, cinstit și lăutărește.
Dar pe de altă parte, poți să te aplauzi și singur, nea Nicule, poți face și tumbe, și băi de mulțimi că pe mine nu mă impresionezi cu nimic. Poți să te duci să faci donații și la Muntele Athos, că nu mă mișcă deloc gestul. Și știi de ce? Pentru că dacă ți-ai fi dat imediat demisia după ce te-au prins băieții cu lucrarea de doctorat copiată în stilul chiulangiului din clasa a VII-a, jur mi-aș fi scos pălăria în fața matale.
Sau dacă ai fi recunoscut „cu onestitate și decență”, ca să te citez din nou, că bătălia aia de la Nassiriya a fost un fake, mare cât Casa Poporului, pe cuvânt dacă nu ți-aș fi luat apărarea ca de la oltean la oltean: „Da, bă, o greșit bietul om că s-o luat după ăia din partid care l-au consiliat prost. Doar n-o să-i luăm capul doar pentru asta.” Dar ai tăcut, știi matale ca cine.
Ai fi putut demisiona și după povestea aia cu cartea, pe care nici măcar n-ai scris-o tălică, și care a avut parte de o publicitate, și din economiile mele de pensionar, de 2 milioane de euro, dar nu ai făcut-o. Și nici n-ai avut curajul ori decența să-ți dai demisia în seara alegerilor, când ai luat cafteală de la alde Georgescu, Lasconi, Ciolacu și Jorjelu Simion mai rău ca turcii la Smârdan. Despre ce vorbim, maitre?
O faci acuma când a trecut baba cu colacul. Acum când ai ajuns un no name. Când pe nimeni nu-l mai interesează Nicolae Ciucă. Nici măcar pe ăia de la jurnalele de știri de la 7 seara. Nici măcar ai matale din partid nu-ți regretă demisia. Prea târziu, nea Nicule. Prea târziu!
