Într-un fel e bine că se întâmplă una ca asta. Vorba aia, decât să stai și să nu faci nimic, măcar așa ai o preocupare, că de asta e sărbătoare la nivel planetar. Mai bei un șpriț, mai asculți un discurs despre globalizare sau suveranitate, Becali și FCSB, te mai întâlnești cu un prieten pe care nu l-ai văzut de mult. Chestii de astea mărunte, dar cu un puternic impact emoțional, cum se spune la Antene sau Pro TV. Dar știți ce nu înțeleg eu uitându-mă pe lista asta lungă de tot felul de zile? De ce ăia de la Național Geographic sau de unde or fi fost cei care au inventat atâtea sărbători, nu s-au gândit și la Ziua Internațională a Prostului. De ce, bre, nu v-ați gândit și la una ca asta că, Slavă Domnului, e plină lumea de așa ceva. Și nu doar că este plină, dar e și condusă de ei. Că uitați-vă în jurul vostru să vedeți câți proști conduc satele și orașele, județele, comitatele și arondismentele unei țări. Câți proști zumzăie la cutia cu rahat și grohăie de-a stânga și de-a dreapta voastră.
Adică, inginerul, electronistul, apicultorul, pădurarul, șoferul de pe TIR, manelistul, IT-istul pot avea o zi a lor, una specială, iar proștii, nu? De ce, bre, se întâmplă una ca asta? Că doar n-or avea ăia două perechi de coaie de îi sărbătoriți cu mare fast. Și chiar de-ar avea, vin și eu cu o maximă auzită la Nenea Iancu: „Proștii mor, dar prostia e nemuritoare.” Ei, ce spuneți, nu credeți că este suficient să existe și Ziua Prostului? E un pleonasm? Că proștii își au ziua în fiecare zi… Nu, nu-i așa, asta-i discriminare pe față, domnilor, și i se face o mare nedreptate prostului, că dacă n-ar fi el, deștepții ar muri de foame, cum ar zice Camil Petrescu.
Deși, în politică prostia nu e un handicap, ci dimpotrivă, ea ar trebui legiferată ca să-și găsească locul între atâtea alte zile însemnate din calendar. Dar pentru asta, domnilor din parlament este nevoie de voință și mult entuziasm, precum în lozinca aia proletară: „Proștilor din toate țările, uniți-vă!”
Hai, că se poate!
