Din toate părțile, fie vară, fie toamnă, răsună torogoatele, saxofoanele și trilurile celor mai celebre guriste din Banat, dar nu numai, întregind un tablou idilic, ca parte a bucolicelor lui Vergiliu. E ca o întoarcere în timp, la bâlciul de altădată cu grătare încinse, pe care sfârâie mici, fleici, cârnăciori, și tarabe de unde poți cumpăra de la jucării din tinichele ursuleți din pluș, până la ii, încălțăminte, brânză, cozonaci secuiești, clătite cât roata de la căruță, dar și locul în care poți trage cu pușca de tir la țintă, îți etalezi forța loviturilor de pumn, te dai în bărcuțe sau pe toboganul gonflabil, îți încerci norocul la roata aia cu premii de la bomboane cu susan, până la sticlele cu vin spumant. Ca la bâlci, ce mai.
Nu există primărie care măcar o dată pe an, să nu scoată oamenii la petrecere. Să asculte pe artiștii de pe scenă, să-i aplaude, să se prindă în horă, să se simtă bine, respectați. Fie că e vorba de zilele comunei, ale orașului, ba chiar și ale Europei, tradiționala rugă, lăsatul postului de Crăciun, de zilele castanelor, a brazilor, veverițelor, a guguștiucilor, a strugurilor, răchiei, primăriile au grijă ca oamenii să aibă tot confortul necesar să se distreze, să simtă că trăiesc, să nu se mai gândească la facturile la curent și gaze, la reformele lui Elie Beau Le Jean care îi ard la buzunare. La Reșița, în comuna cu tramvai, promenadă pe malul Bârzavei și locuri de parcare canci, se organizează nu una, ci două astfel de petreceri în același timp, în aceleași zile, mai precis. La concurență, nu alta. Zilele Centrului de Cultură și Artă, în Parcul Tricolorului, și Zilele Palatului Cultural din Reșița, în centrul civic. Ambele cu lăutari, nori de fum, decibeli ce sparg liniștea toamnei. Mai mult, la sfârșitul lunii, după ce cetățenii își vor trage puțin sufletul, primăria vine cu tradiționala sărbătoare a Zilelor Recoltei. Iarăși petrecere, distracție, lăutari și ce-o mai fi, ca o sfidare față de măsurile de austeritate ale lu’ nea Ilie de la Oradea.
Să mai zică cineva că la Reșița nu sunt bani și că primăria nu are grijă de cetățenii săi.
