De îndată au chemat Taraful lu’ Fănică Chioru și au încins întâi o horă, iar mai apoi o sârbă. Să-i fi văzut cum săltau piciorul și băteau cu talpa pământul reavăn de primăvară, pe alde Victor Ponta, Cristian Terheș, Elena Lasconi. Ba chiar și pe Jorjelu Simion care se și vede promovat în Liga Cotroceni a politicii dâmbovițene.
Crin Antonescu, singurul care nu se bucura, sta într-un colț și trist privea, după modelul cântării lui Tudor Gheorghe: Mărine la nunta ta//toate fetele cânta//Numai una-n poartă sta//Cu trei flori într-o basma//Ștergea ochii și plângea.
Și l-au întrebat dacă era bolnăvior sau dacă se certase cu vreun vecin, însă el nu răspundea, ci doar tăcea și ofta, privind în golul material din jurul său. Să-l binedispună, unii i-au spus un banc cu două blonde aflate pe plaje la nudiști, dar degeaba. Aceeași privire tristă, rătăcită, demnă de compătimit. Femeile au sărit să-i dea să bea un pahar cu apă rece, doar-doar și-o reveni, însă unul de pe margine le-o zis amuzat: „Bă, voi nu sunteți întregi la minte. Omul ăsta o refuzat berea ce i-am dat-o, și voi îl îmbiați cu apă chioară?”
Ți se rupea sufletul uitându-te la el, în timp ce petrecăreții chiuiau de mama focului: La pământ cu talpa goală//Să sară zama din oală//Și să bei vin de pelin// Că nu mai e nea Călin. Până la urmă au reușit să-l facă să vorbească. Și-a suflat nasul în batistuța de hârtie, apoi și-a șters lacrimile ce-i scăldau ochii. S-a ridicat din colțul ăla în care șezuse trist și abătut, i-a cuprins pe toți cei de fața sa dintr-o singură privire și, după ce a tras adânc aer în piept, a devoalat misterul care îl învăluise până atunci: „Mi-aș fi dorit să-l înving la vot pe Călin, dar judecătorii mi-au răpit și ultima bucurie ce-o mai aveam pe lumea asta. Și dacă aș fi pierdut, nu mi-ar fi părut rău că vorba unui prieten liberal din anii’90,’91, parcă: una e să pierzi căzând de pe un cal frumos și alta e să-ți frângi gâtul căzând în cap de pe o mârțoagă.”
Crine, ogoaie-te, frate și nu mai vorbi pe nas că râd de tine și copiii fără drept de vot. Că dacă ai fi candidat cu Călin, te halea ăla cu pene cu tot. Nu făceai nici cât a făcut Ciucă. Și nu pentru că nu ești capabil, ci pentru că în acest moment nici măcar liberalii tăi nu te vor vota. Așa că, fă bine, ridică-te, scutură-te de praf și intră și tu în horă, că auzi cum cântă lăutarii: „Mulți ar rea să-mi ia locul.” Că acu’ trece baba cu colacii…
