Așa s-a întâmplat și în Banatul ăsta de Munte în care ne tot batem cu cărămida în piept, deși din el o rămas doar făloșenia de altădată. La Reșița, nici crac de pesedist în formațiunea celor care au cititi de pe fițuică ori au trimis mesaje prin viu grai, cu gândul la alegerile din 2024. Nici măcar prefectul care de acum e politician cu acte în regulă. În locul său, Cristi Gâfu, obișnuit cu chestii de astea de protocol. În schimb, la Caransebeș, în Țara Gugulanilor lui Marcel Vela, (pe care, de la o vreme gugulanii îl văd tot mai rar la față) liberalii au stat pe margine și au mimat aplauzele ca simpli privitori la piesa de teatru pusă în scenă de Felix primarul, Vlădica Lucică și soborul lui de la Episcopie. În urmă cu câțiva ani, fără Marcel și legendara lui geacă, 1 Decembrie și tradiționala fasole de Ziua Națională ar fi fost ca nunta fără Irimică și Federația Română de Fotbal fără Răzvan Burleanu.
Surprinzător, pentru unii, Mocioalcă, ca un veritabil număr 10 pe tricoul roșu pesedist, a cedat, ca la fotbal, deliberat, mijlocul terenului și și-a grupat echipa pe trei linii în fața porții, lăsând liberalilor impresia că nu-i interesează nici Primăria Reșița și nici Consiliul Județean. Au renunțat la atac, retrăgându-l până și pe Silvică și Remus Rof în defensivă, așteptând parcă o minune care să-i readucă la cea mai importantă primărie din județ. Altfel nu se explică de ce Mocio și ai lui au ales să guste din bucatele fierte în ceaunul lui Adi Stoicu, primarele de Bozovici. Logic ar fi fost să prindă taurul de coarne la el în arenă, în ole-urile Furia Roja, și nicidecum pozându-se pe ale coclauri almăjene.
La prima vedere, PSD pare să-și cunoască limitele și nu forțează lucrurile, în timp ce alții văd în asta o victorie (încă una) pentru tandemul Tăiețelu-Dunca. Însă, știți și voi cum e cu victoriile astea în politică. Azi sunt, mâine… Orban și Cîțu știu cel mai bine!