Amu, Romi dragă, nici nu mai contează pentru ce o dai afară pe manageră. Că a venit prea devreme sau a plecat prea târziu de la spital, că e tare în clonț, ca o sârboaică adevărată, nu mai are importanță. Tu ești prea barosan, iar noi prea neînsemnați să ne dai raportul, însă vreau să-ți mărturisesc că mi-a plăcut momentul de tristă sinceritate al președintelui Consiliului de Administrație, Paul Purea, vizavi de Alina Stancovici: „Nici nu știu cât este de vinovată. Are un dialog foarte frumos și comunică foarte bine cu oamenii, doar că noi ne aflăm pe nisipuri mișcătoare.” Chestia asta îmi amintește de sula în coaste a lu’ tata Iliescu, dar și de celebra replică a Pamelei din serialul Dallas: „Bobby te iubesc, dar nu mai pot sta cu tine!”
Dragi preteni compatrioți de la Consiliul Județean. Oameni învățați și cu multă carte. Dragă Romi! Nu vreau să mă întind cu vorba scrisă. Ca să nu mai spuneți că sunt vândut intereselor de grup și nu sunt cu voi ăștia, curați ca lacrima, vă las să contemplați la vorbele doctorului Gheorghe Beg: „Demiteri în defavoarea bolnavilor mei! Nu o să vină nimeni mai bun! Nu cunoașteți activitatea spitalului! Nu aveți pe nimeni pregătit. Lumea politică a distrus spitalul. Spitalul trebuie depolitizat complet. Bolnavul nostru mănâncă execrabil de prost. Consiliul Județean nu ne-a ajutat deloc. Datoriile vor fi și mai mari.”
Doctorul știe ce spune, în schimb, voi, politicieni de 50 de bani, nu veți fi în stare niciodată să înțelegeți așa ceva!