Nu același lucru se poate spune despre ceilalți camarazi și tovarăși din cele două partide. Un bun exemplu de dat: Ziua Eroilor. Acolo unde au fost prezenți doar unii, au lipsit ceilalți și invers. Vorbesc de depuneri de coroane de flori, de cuvântări, de treceri în reviste ale faptelor de vitejie de după ’90. Asta se întâmplă nu de azi, nu de ieri, ci de când a apărut prima dată la televizor nea Ion Iliescu și ceilalți. Niciodată nu i-am văzut pe cei de la putere stând alături de cei din opoziție, de parcă sărbătoarea era doar pentru unii.
Deci, de Înălțarea Domnului, la Reșița au fost depuse coroane la monumentul Eroilor din Govândari, același care în urmă cu un an fusese acoperit, până la asfixiere, cu saci umpluți cu nisip, simbol al rezistenței culturii în fața războiului. Joi, însă, au lipsit cu desăvârșire sacii, în schimb au fost prezenți politicienii: bățoși, gravi, plini de importanță, rezonând în ton cu momentul respectiv și, bineînțeles, nelipsitul sobor de preoți. Cu excepția prefectului Dragomir, niciun pesedist, doar liberali în frunte cu neobositul, oratorul și asfaltatorul Romeo Dunca. La Caransebeș, capitala economică a Banatului de Munte, aceeași sărbătoare, același tipic, o gardă militară, politicieni și vajnicul sobor de preoți. În locul liberalilor, pesediști după chipul și asemănarea primarului Felix. Felix Borcean. Bag sama, și într-un caz și într-altul, dacă ar fi stat unii lângă alții, s-ar fi împuns, că altfel nu înțeleg de ce nu au fost împreună.
În schimb, nici crac de parlamentari. Pesediști sau liberali. Explicații pot fi cu nemiluita, dar ce rost ar mai avea, că și la anu’ va mai fi o zi a eroilor și atunci o să vezi ce înghesuială, ce coadă la monumentele eroilor, ce zâmbete, cuvântări, ce…
Ziua eroilor!
Nu mai contează jertfa lor. Epigonii ce ne conduc au preocupări mai importante decât să facă pace în fața istoriei; așa cu de altfel a fost întotdeauna.