De fapt, dacă îmi amintesc eu bine, Nicușor ne asigura nu de mult că o va face și pe asta. Să-și pună pirostriile pe cap alături de cea lângă care concubinează de ani și ani. Singura condiție e să aibă și timpul necesar. Iar dacă e să mă iau după ce-a spus Fritz, se pare că Nicușor e mai lejer acum: și-a pus pe iarnă varza și murăturile, zacusca și compoturile sunt pe rafturile beciului de la Cotroceni, și-a făcut provizii de cartofi și ceapă. Ce mai!
Președintele n-a părut să-l contrazică pe Fritz. Că a stat mult și s-a gândit cum să facă să fie bine. Să intre și el în rând cu lumea. Să nu-l mai bârfească babele seara la poartă. Mai rămân detaliile unui astfel de eveniment: petrecerea burlacilor, (unde Nicușor l-ar invita și pe Bolojan) locația (ar prefera una rustică cu specific mioritic) și muzica. Aici e mai dificil, în sensul că ar avea de ales între Viorica de la Clejani, dacă tot e să meargă pe specific românesc, Adi Minune, Salam, Jean de la Craiova și o formație de muzică nemțească tradițională care să-i cânte la ureche, celuilalt președinte, Fritz. Plus un cvintet de muzică clasică, cu o Fugă de Bach, o Sonată, ori un fragment dintr-un concert de coarde. Așa, ca să mulțumească pe toată lumea.
În mare, Nicușor pare pregătit să spună da în fața ofițerului de stare civilă care ar putea fi chiar Fritz primarul Timișoarei. În primul rând, pare pregătit sufletește. S-o fi săturat și el să tot stea holtei. Bine, holtei cu colega și partenera de apartament, dar în principiu e cam același lucru. Din câte vorbesc USR-iștii, Nicușor nu s-ar arunca la ceva wow. Ceva sofisticat, cu alai de mașini prin oraș, cu SPP-ul după el, cu alai de popi. Chiar dacă mulți ar considera-o nunta anului, președintele ar opta pentru același croitor care îi strâmta și scurta blugii, același frizer pensionar, care tunde ieftin și pentru aceeași florăreasă, o chivuță din Ferentari, de la care cumpără ani de zile ghiocei de 1 și 8 martie. O petrecere restrânsă, cu cei apropiați și dragi lui. Fără să se strige darul, dar cu plic la plecare că, deh, vremurile sunt de tot căcatul și orice câștig suplimentar e binevenit.
Dacă chestia cu nunta n-a fost o caterincă de-a lu’ Fritz, atunci să fie într-un ceas bun și, încă de pe acum, să le urăm însurățeilor o târnă cu copii, casă de piatră, mult noroc în viață, politică, ONG-uri și în ce le-or mai ieși în cale de acum înainte. Doamne Ajută!
