Nu știu ce să cred. Să se fi dat la fund, să-i fi venit mintea la cap (mintea aia administrativă, că din cealaltă are de nu poate duce) ori i-o fi zis careva din anturajul lui ceva de genul: „Bă, Romeo, potolește-te cu postările pe Facebook, nu te mai lua de ziariști, de Nedelcea și Popovici, de aia de dinainte. Ce dracu, ești om în toată firea. Apucă-te și tu de lucru, că acum se împlinește anul de când ai preluat mandatul și nu ai făcut nimic”. S-o fi potolit, deși mi-e greu să cred. Că la cât îl cunosc pe nea Romică, nu-l văd decât murind cu tine de gât când e vorba de împărțit dreptate și bunăstare în satele și orașele Banatului de Munte.
Ultima dată ne-am întâlnit la Festivalul Răchiei de la Herculane. Când o dat cu ochii de mine, parcă l-o văzut pe dracu: „Nici aici nu scap de dumneata?” m-a întrebat pe un ton glumeț președintele meu și al dumneavoastră de la Consiliul Județean. Aici fac o paranteză. Cine nu-l cunoaște și îl aude vorbind, îl cumpără. „Bă, omul ăsta e pita lu’ Dumnezeu, nu alta. Te unge la suflet”. Despre mine nimeni nu a zis așa ceva. Dimpotrivă. Apoi, ca să-mi continui ideea, m-a rugat să facem o poză împreună la standul cu producători, am băut răchie și am mâncat clisă cu ceapă, brânză și mălai, deși era într-o vineri, zi de post. L-a băgat și pe Rareș Bogdan între noi, ba chiar și pe Marcel Vela, ca să aibă amintire de la mine peste ani.
Și de atunci, tăcere totală. Nu tu postări pe Facebook, nu tu certuri și scandaluri în Consiliul Județean, nu tu aia, nu tu ailaltă. Nici măcar elicopterul cu care vine la lucru nu l-am văzut cântând, pardon, zburând deasupra Reșiței. Ciudat. Bă, frate, de asta zic, ceva nu e în regulă cu nea Romică. Adică, așa dintr-o dată? Dar, uite, promit să mă interesez și o să vă spun și vouă ce e cu nea Romică. Pe bune. Că ne lipsește, nu-i așa?
