15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
stiri banat

Ca să nu mai vorbesc de enoriași. Și atunci era lumea flămândă, și nu că ar fi fost săracă, ci pentru că măcelăriile deveniseră un fel de muzee cu osemintele animalelor care treceau prin abatoare înainte de a fi ambalate pentru export. Dar cu toate acestea, enoriașii nu ar fi îndrăznit să se calce în picioare pentru o farfurie cu sarmale, o felie de cozonac sau o sticlă cu apă sfințită de Bobotează. Aveau demnitatea lor de oameni simpli, curați sufletește și cu frică de Dumnezeu.

În Moldova de astăzi, a lui Gheorghe Flutur, liberalul cu inimă de pedelist, dacă nu s-ar întâmpla lucrurile astea am crede că s-a întors lumea cu curu’ în sus. Nu contează dacă afară omătu-i cât casa ori soarele te bate în cap, important e ca gloata să-și urmeze, pe brânci, păstorul, să se lase stropită din cap până în picioare de aghiasma sfântă, ca la sfârșit de zi, să-și primească binemeritatul tain. Nu contează nici că este stare de alertă, dar nici că Suceava continuă să bată record dup record în materie de persoane infectate și moarte din cauza noului coronavirus.

În țara în care fotbalul se joacă fără spectatori în tribune, teatrele sunt închise, iar păstrarea distanței fizice este obligatorie, la plimbatul moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, vreo 20.000 de oameni s-au bulucit să atingă racla și să apuce o farfurie cu patru sarmale. Autoritățile au închis ochii, jandarmii și polițiștii lui Vela au întors spatele, iar ăia de la București au ridicat neputincioși din umeri.

Tacit, Orban și ai lui, nu fac decât să încurajeze creșterea producției de sarmale, mai ales acum când, până la alegerile locale au mai rămas doar trei luni.

Dintr-o înregistrare video Mediafax, aflu de la o puștoaică care vrea să se înscrie la Colegiul Național „George Coșbuc“, că acesta a fost un compozitor. Bă, ești prost? Chiar așa. Cum dracu a terminat asta opt clase, dacă nici măcar nu știe cine a fost Coșbuc? Mai era nevoie să o fi întrebat ziaristul dacă „Iarna pe uliță“ sau „El Zorab“ erau compozițiile lui George Enescu? Cum, care George Enescu? Ăla care a fost nepotul lui Eminovici, frate cu Eminescu și văr cu Creangă. Ce e greu de priceput?

O altă absolventă, un alt exemplu de „elev tămâie“, cum se spunea pe vremuri despre copiii nepregătiți. Habar n-are cine a fost Constantin Brâncoveanu, dar se va înscrie la liceul care îi poartă numele, pentru că auzit ea că acolo se intră cu medii mici. Aceeași soartă o are și Alexandru Vlahuță, despre care un alt „terminator“ de opt clase, spune că a fost: „Un autor. Știu că am citit odată un text scris de el, dar nu mai știu cum se numea“. Bravos, tot e ceva să fi auzit că a scris, cândva, un text, că o altă elevă ne-a demonstrat că a trecut prin școală ca gâsca prin apă, când a fost întrebat cine o fost Elena Cuza: „O femeie. Cred!“

Trecem la un nivel superior (de patru ani de școală în plus, dar și de prostie), unde  aflu de la un absolvent de liceu că: I. L. Caragiale este cel mai mare poet din literatura universală. El a scris ,,Riga Criptyo şi Enigel” și că „Scrisoarea a fost pierdută de aia care căuta distracţie şi pe la primărie. Ca-n zilele noastre, umblă ăştia după bani şi după funcţii, n-ai treabă.” Că bine zice Mangafaua de astăzi, politrucul de mâine. Să se învață minte ălea care cred că primăria e cuibușor de nebunii și nu de muncă.

Bă, și ziariștii ăștia numai întrebări tâmpite știu să pună: cine o fost Coșbuc, Creangă, Brâncoveanu, Vlahuță. Ce îi interesează pe ei de ăia care au fost și nu mai sunt? Să-i întrebe de Cruduța, de Minune, de Vulpița, de Vijelie, ăștia care scriu istoria de mâine a României. Păi, nu?

Și nici nu vreau să intru în polemică cu, încă, rectorul, universității, Andrade Bichescu, care într-un articol recent, a încercat să facă pe interesantul cu un răspuns zeflemitor la adresa unora: „Din respect față de universitate, față de colegii mei, față de haina universitară pe care o port, evit răspunsuri tip cancan pentru a nu intra în jocul saltimbancilor care au apărut în ultima perioadă cu tot felul de articole, cu subiecte pe care le tot auzim de la Congresul al Xlll-lea încoace“.

Cu același respect, dar pentru cititorii noștri, îi amintesc domnului rector Andrade Bichescu că, finalul acesta este un fel de faliment datorat: „Unor scandaluri de corupție, unui management inexistent, făcut după interese obscure, cu o serie de consecințe fatale, neasumate de nimeni, de care nimeni nu răspunde! Ca la orice faliment post decembrist!“, după cum remarca un fost cadru didactic al universității pe care ați condus-o în ultimii ani.

Și dacă tot vorbiți despre făcăturile unora sau altora, vă întreb dacă cumva scandalul examenelor trecute contra serviciilor sexuale a fost o știre de cancan? Faptul că ați reușit performanța, unică în mediul academic din Europa, de a scurta săptămâna de lucru la doar patru zile, tot cancan se numește? Ori că ați tăiat cu 20% salariile colegilor dumneavoastră este o minciună inventată de presa de cancan? Procesul în instanță pentru nefinalizarea lucrărilor, pe fonduri europene, la cantina și internatul universității este tot o invenție a amatorilor de cancan-uri? Sau, falimentul campusului de la Coronini și nefuncționarea sălii de sport din Moroasa intră în aceeași categorie a fake-news-urilor? Oare, tot presa amatoare de cancan este vinovată pentru faptul că în mai puțin de 15 ani numărul studenților a scăzut de la 5.000 la 1.000? Că absolvenții de liceu din județ au preferat alte universități, chiar dacă sunt mai departe de domiciliul lor?

Oricât ați fi de abil, domnule Bichescu, deși nu ați dovedit o astfel de calitate, necesară unui lider adevărat, nu puteți evita răspunsurile la întrebările de mai sus. Faceți-o în numele adevărului pe care l-ați tot evitat să-l rostiți până acum, uitându-vă în oglinda timpului și vă promit că nu voi face din el o știre de cancan.

Ce ironie, domnule Bichescu, ca după atâtea lucruri bune pe care ați avut de gând să le faceți pentru universitate, să vină unii acum și să vă pună sula în coaste, așa cum se spune în popor, să renunțați la funcția de rector, ca să deveniți primul director al Centrului Universitar, așa cum se va numi Universitatea „Eftimie Murgu“, în cazul în care fuziunea, prin absorbție, cu Universitatea „Babeș Bolyai“ se va concretiza. Pentru aceasta meritați, într-adevăr, felicitări!

Lucrările de montare a antenelor ar fi trebuit finalizate în luna martie, însă ele au fost întârziate  din cauza decretării stărilor de urgență și alertă. Abia după luarea unor măsuri de relaxare, firma câștigătoare a putut din nou să intervină și să le finalizeze.

Între zonele unde orăvițenii se pot bucura de internet gratuit se numără:

– Parc Piața Revoluției (între Strada Mihai Eminescu și Strada Piața Revoluției);

– Parc Biserica Catolică (între Strada Damaschin Bojincă și Strada Piața Unirii);

– Muzeul Monetăriei Imperiale – str 1 Decembrie 1918 nr. 24;

– Parc Central – Strada 1 Decembrie 1918, nr. 55 A;

– Parc (bifurcație sensuri unice între străzile Andrei Șaguna și Vasile Alecsandri);

– Complexul vechi (Strada Zona Gării, vizavi de Gara Oravița);

– Parc Zona Gării (lângă Biserica Ortodoxă);

– Parc Zona Gării (vizavi de Școala Generală „Romul Ladea”).

De precizat că, rețelele finanțate prin WiFi4EU sunt gratuite, fără publicitate și nu colectează date cu caracter personal.

Dacă Florin Cîțu, ministrul liberal al Finanțelor, a lăsat să se înțeleagă că Guvernul Orban nu poate să le majoreze decât cu 10%, liderii Pro România spun că unde-i lege, nu-i tocmeală și că guvernanții trebuie să respecte legea întocmai.

„Guvernul PNL să aplice legea. De la 1 septembrie trebuie să majoreze pensiile cu 40%. E lege, nu te poți juca cu ea. Au spus la început că au prevăzut în buget banii pentru majorare, în condițiile în care bugetul a fost asumat prin răspunderea guvernului și nu a trecut prin Parlament, cum era normal. Trebuie să le mărească. Nu au bani pentru majorarea pensiilor? Să caute, că de aia sunt la guvernare. Pro România va susține această majorare de 40% până în pânzele albe“, este de părere deputatul Pro România, Ion Spânu.

Parlamentarul cărășean consideră că la fel va trebui să se procedeze și cu alocațiile copiilor.

„De alocații nu mai vorbim. Ele trebuie dublate, așa cum spune legea. Nu vedeți că încearcă tot felul de tertipuri, contestă la Curtea Constituțională, acolo lucrurile merg foarte greu, acum vine vacanța judecătorească și, uite așa, se duc până la toamnă. În concluzie, trebuie mărite și pensiile și alocațiile“, spune Spânu.

Deputatul Pro România de Caraș-Severin, Ion Mocioalcă, spune că o astfel de lege vizează prevenirea și combaterea violenței domestice.

„Proiectul a fost inițiat de colegele mele de la Pro România, Gabriela Podașcă, Oana Vlăducă și Mihaela Hunca, împreună cu coordonatorul Departamentului pentru Egalitate de șanse Pro România, Anca Bălășoiu. Proiectul are în vedere, pe lângă măsurile de prevenire și combatere, și  instituirea asistenţei juridice obligatorii dacă o persoană solicită emiterea unui ordin de protecție. Aceasta înseamnă obligativitatea acordării unui avocat din oficiu, în situația în care persoana în cauză nu își poate permite unul“, ne-a mărturisit secretarul general Pro România, Ion Mocioalcă.

Proiectul urmează să ajungă în Camera Deputaților, forul decizional al Parlamentului.

Nici presa nu s-a arătat mai vrednică cu marcarea momentului. Altele au fost știrile zilei ce au ținut prima pagină a ziarelor și au deschis jurnalele de știri. Dacă ar fi fost vorba de vreun manelist, de vreun politician  înfiind un cățel, un mânz sau un pui de zimbru, de vreun fotbalist din generația covid-ului, de Vulpița cu siguranță că ne-am fi amintit, dar așa…

Dar așa, cine să se mai gândească și la Eminescu ăsta, care după fiecare ceartă sau întâlnire ratată cu Veronica Micle golea o sticlă cu snaps și se punea să scrie poezii? Pe cine mai interesează astăzi plopii lui Eminescu, care, oricum, nu mai există de mult, și de ce se plimba pe lângă ei. Și ne pasă nouă de lacul codrilor albaștri ori lupta de la Rovine, cum a suferit el din dragoste ori cum nu a fost înțeles de amicii și de criticii din acea epocă? Și ce dacă a fost un geniu al vremurilor sale? Și alții  ca el or mai fi fost la fel de-a lungul veacului, și alții ca el or mai fi creată, nu neaparat poezie, și cu toate acestea, despre ei nu s-a scris nimic. E adevărat, părea un bărbat bine, cu ochii negri, puțin lat în spate, cu părul bogat și o frunte nici foarte, foarte, nici prea, prea. Cel puțin așa am dedus din singura fotografie care circula în manualele de Limba și Literatura Română de dinainte de 1989. Despre faptul că a purtat mai mereu mustață, regimul comunist nu a suflat o vorbă, ca nu cumva tinerilor să le fi trecut prin cap să-i urmeze exemplu.

Noi nu știm cum să scăpăm de starea asta de alertă, cum să facem rost de bani pentru majorarea pensiilor și alocațiilor și ne mai arde de omagiat pe Eminescu? Să fim serioși. Că a fost un geniu? Foarte bine, bravo lui că a făcut cinste familiei și neamului său. Gata, vremurile s-au schimbat, viii cu viii, morții cu morții. Un parastas de pomenire acolo și două trei vorbe, ajung pentru o zi ca asta.

Cineva, un tip care și-a făcut avere după 1990, a sintetizat perfect starea de ignoranță în care a ajuns să trăiască poporul român: „Cu ce mă ajută în afaceri faptul că știu cine a fost Eminescu sau Mihai Viteazu?“ Noroc că politicienii români și năravul lor a rămas același ca acum un secol și ceva, că altfel și despre Conu Iancu am fi vorbit la fel.

De când a început starea de urgență, iar eu mi-am îndreptat atenția, privirea și editorialele spre ministrul de Interne, al doilea om în stat la momentul respectiv, s-a dus dracului prietenia noastră. Am devenit incompatibili din punct de vedere al „religiei“, vorba unui liberal pe care îl respect mult. M-a pus dracu să scriu ce nu trebuia, să văd doar paiul din ochiul altuia și să mă leg de ceea ce nu era de nasul meu. Dacă până atunci prietenii mei mai bârfeau și ei pe seama celui care nu ajunsese, încă, ministru, ba unii chiar îl blamau pentru ceea ce le făcuseră primarilor Adi Torma și Felix Borcean, dintr-o dată au băgat capul între umeri, și-au tras fermoar la gură și au pus telefoanele pe mute.

Măi, să fie, nici pe vremea lui Sorin Frunzăverde nu mi s-a întâmplat așa ceva. Sau, mai bine zis, nu știu ca pedeliștilor să li se fi sugerat, ca să nu spun altfel, să nu mai comunice cu acei ziariști care nu erau de-ai casei. Între noi fie vorba, Frunzăverde a avut și el păcatele lui, dar așa ceva nu cred că i-a trecut vreodată prin cap. Și știți de ce? Pentru că ăsta era umblat în lume și nu făcea doar naveta între casă și Capitală.

Nu cred că Marcel Vela i-a instruit în sensul acesta, să le fi spus ceva în genul: „bă, ia să nu vă mai prind că citiți și dați like-uri la ce scriu ăia“,  însă este cert că prietenii ăștia ai mei au rețineri vizavi de unii ziariști loco. Dacă înainte vreme își frecau palmele de fericire și își dădeau ghionturi după fiecare articol scris  împotriva Luminiței Jivan și a lui Frunzăverde, acum s-au dat complet la fund. Ba, mint, share-uiesc toată ziua postările lui Horea Irimia, cel cu două conturi pe Facebook, despre PNL și Marcel Vela. Cum ar veni, să ne citim între noi, dragi camarazi.

Teamă? Prostie? Dictatură? Sau, poate puțin din fiecare îi determină să nu mai gândească așa cum simțeau cândva  într-un partid care, odată ajuns la ciolan, dovedește că îi fac  bine astfel de apucături, contrar declarațiilor de altădată cum că în PNL libertatea de exprimare este garantată mai ceva ca în Constituția României.

Până una, alta, aștept să nu se mai voteze prelungirea stării de alertă, că doar așa mai am o șansă, domnule, ca să zic așa, să-mi recâștig prietenii liberali pe care i-am avut înainte de pandemia de Covid. Ciudată e viața asta, ca să citez un liberal destoinic care îmi scoate ochii cu tot felul de chestii, ori de câte ori are ocazia.

Parlamentarii vor decide dacă vor prelungi sau nu starea de alertă. Unii s-au pronunțat deja pentru, alții ezită, iar unii sunt categorici: nu vor fi de acord.

„Dacă ar fi să fac un pronostic în această privință, aș spune că PSD va vota prelungirea stării de alertă. Noi Pro România, cu siguranță, nu o vom face. Dacă n-am votat prima dată, nu o s-o votăm nici acum. De ce nu vom vota? Pentru că, iată, Franța ne anunță că de luni dă undă verde la zborurile spre toate țările Uniunii Europene, mai toate țările UE spun că au deschis hotelurile, restaurantele și cafenelele. Or, noi, nu. Cu sau fără mască trebuie să mergem spre relansarea economiei față de care Guvernul Orban este indiferent“, sunt câteva dintre argumentele secretarului general al Pro România.

Ion Mocioalcă are și o explicație pentru care guvernanții țin să prelungească cu încă 30 de zile starea de alertă, în condițiile în care noi am rămas singurii din UE care continuă să se agațe de situația creată de pandemia de Covid-19.

„Eu cred că se vrea acest lucru doar, pentru ca oamenii apropiați Puterii să-și mai facă niște afaceri. S-a creat o stare extrem de delicată față de persoanele care nu sunt infectate cu Covid-19 și care încă nu pot intra în spitale, și asta mi se pare extrem de dureros și de dramatic. Nu poți să te duci, de exemplu, la poarta Spitalului Militar, unde eu am fost zilele trecute, să stai la un rând de peste 500 de oameni, pentru că nu sunt tratați pacienții ce nu au Covid. Aceasta în condițiile în care Spitalul Militar are și o secție deschisă la Otopeni pentru cei infestați cu noul coronavirus. De aici trag concluzia că există o mare dorință de a gestiona România fără legi și fără a se gândi că, azi, cele mai importante probleme sunt: unu, mărirea alocației copiilor, care, din păcate, nu este prevăzută în buget și despre care nu mai vorbește niciun oficial al guvernului și mărirea pensiilor care, iată, guvernul ne anunță că nu o va face decât cu 10%. De fapt, nu va fi o creștere, ci o scădere a pensiilor pentru că ei ar fi trebuit, cu sau fără această lege votată în parlament, să le mărească  cu valoarea inflației și cu 50% din creșterea salariului mediu pe economie“, este de părere secretarul general, Ion Mocioalcă.