Aș completa definiția, cu o constatare de bun simț: cel care intră în turmă încearcă prin toate mijloacele să atragă atenția șefului sau a șefilor că și el este de aceeași părere, că și el împărtăsește aceleași idealuri. De ce face aceasta? Poate de teamă de a nu pierde locul de muncă sau de a nu avansa, să-i cânte în strună șefului sau poate că așa simte să fie umilit într-un mod…colectiv. Îmi amintesc de o întâmplare cât se poate de adevărată petrecută cu mulți ani în urmă când, unul dintre liderii în vogă ai politicii de atunci se pusese să consume o anumită marcă de whisky apăreută nou pe piață. A fost suficient ca să fie văzut o dată, de două ori cum golea paharul ca să le trezească instinctul de turmă celor care îi țineau isonul la fiecare beție. În câteva zile, respectivul whisky a dispărut de pe rafturile magazinelor reșițene.
Deși de atunci a trecut mai bine de un deceniu, lucrurile au rămas neschimbate în părțile esențiale ale problemei dezbătută în acest text. Spre exemplu, PNL a lansat pe piață fotografiile liderilor cu sloganul: „Dezvoltăm România“, iar prin extrapolare, la noi s-a ajuns la „Dezvoltăm Caraș-Severinul“. A fost suficient ca unul singur să posteze o fotografie împopoțonată cu un astfel de slogan electoral, pentru ca turma să se pună în mișcare. Zeci, sute, poate mii de fotografii postate cu acest mesaj. Toți vor să se laude că sunt liberali sau susținători PNL. Toți vor să dezvolte Caraș-Severinul. Cum? Nu e treaba lor. Dacă îi întrebi în parte, despre ce dezvoltare este vorba, în cel mai bun caz vor ridica din umeri. Ce legătură are ceea ce postează ei pe Facebook cu întrebarea ta? E la modă, ca să zic așa, și atunci, fără prea multe întrebări. Și ce dacă este doar un slogan care are viață atât cât durează campania electorală? Ei vor să dezvolte Caraș-Severinul și cu asta basta. În ce mod? Nu își bat capul cu așa ceva. Pentru asta au lideri, specialiști în dezvoltarea acestui județ. Politicieni care, în campanii electorale, se pricep la orice. Inclusiv la manipulat și mânat turma!
Popovici consideră că, deși a obținut 17 din cele 31 de mandate, PNL deține doar o majoritate simplă, fragilă pentru momentele în care vor trebui votate proiectele ce presupun două treimi din numărul total de mandate. Și are dreptate. Vela, în schimb, exclude o astfel de posibilitate, cu riscul de a pierde majoritățile pe care PNL le-ar putea face în județ. Inclusiv postul de viceprimar la Caransebeș, atât de râvnit de liberali. Vela face parte din categoria celor care uită, dar nu iartă, iar momentul 2016, când datorită PMP-ului și lui Ionuț Popovici a pierdut șefia Consiliului Județean și replicile tăioase avute cu Popovici în acești patru ani sunt un bun și nimerit exemplu în acest sens. În plus, PNL Caraș-Severin este pe cai mari, privește de sus, cu aroganță, chiar și pe cei ce împărtășesc ideile de Dreapta, așa cum susțin cei de la Alianța USR PLUS.
Pe de altă parte, nu-mi dau seama dacă, totuși, Vela face lucrul acesta la presiunea celor din echipa sa sau din convingerea că un bun câștigat nu trebuie cedat. Cu certitudine, nimic nu e întâmplător. Că are variante la îndemână cu care să-și contracareze adversarii la momentul potrivit. Vela e uns cu toate alifiile ca să facă un lucru pe care să-l regrete mai târziu. Are mereu discursul la el, știe să slalomeze printre cuvinte și vorbe luate de ici, de colo, cu care să-și impresioneze auditoriul și partenerii de dialog. Altfel spus, e vulpoi bătrân doar că, în cazul de față, este posibil să se fi întâlnit cu o vulpe șireată. Una care a crescut mult în acești ani, după modelul mentorului său, Traian Băsescu și care, cu siguranță, nu se va lăsa păcălită cu una, cu două. Și nici nu se va mulțumi cu puținul din curtea plină de găini, ca mai apoi să se lingă pe bot patru ani!
Ca în cazul validării primarilor și consilierilor locali. Un moment festiv tratat de mai marii momentului diferit de la o primărie la alta, în funcție de simpatii politice, de prietenii și, cine știe, de interese. La Caransebeș, de exemplu, ceremonia de investire a primarului Felix Borcean a fost oficiată de prefectul Cristian Gâfu. În sală s-a aflat, ca simplu spectator, și subsecretarul de stat din cadrul Minisaterului Afacerilor Interne, Dan Stan. La funcția pe care o are, l-aș fi văzut pe acesta lângă prefect, și nu în mijlocul celor veniți să urmărească festivitatea. Să fii dat mai multă importanță momentului. Dar, n-a fost să fie așa. Omul s-o fi gândit c-o să audă Marcel Vela, șeful său de partid și de minister, așa că mai bine a preferat discreția.
Altfel ar fi stat lucrurile dacă primar ar fi ieșit Andra Pleșa, colegă de partid cu Dan Stan, partid din care a fost promovat și Gâfu în funcția de prefect. Dar nu numai Dan Stan ar fi fost prezent la investire, ci, probabil, dacă nu sigur, și ministrul Vela, alți colegi de-ai săi din guvern, sala de festivități a Primăriei Caransebeș ar fi fost ticsită de liberali veniți din cele patru zări ale județului. Dar, așa, ce să fi căutat atâta lume bună la investirea lui Felix Borcean, cel care le-a dat cu flit foștilor colegi liberali? Ce mare sculă e și Felix ăsta să fi meritat atâta atenție? Dacă nu-l mânca în cur să se certe cu liberalii, ieri ar fi avut o asistență pe cinste din gruparea aflată la guvernare. Din punctul ăsta de vedere îi înțeleg și gestul lui Dan Stan, de altfel un tip inteligent, cu experiență în administrație. Care și-o fi zis să nu se lege la cap dacă nu-l doare că, vorba aia, nu încerca să faci ceva împotriva vântului că rămâi cu nădragii uzi.
Constatarea de la Caransebeș s-a repetat la Oțelu Roșu, unde mai mult de atât, nici unul dintre cei doi nu au fost prezenți la investirea lui Luca Mălăiescu, pe motiv de apartenență politică la…PSD. Să nu-mi spună nici Gâfu, și nici Stan că nu este așa, că îi contrazice realitatea. În loc să meargă la Oțelu Roșu, care e cât de cât un oraș, în care s-au făcut atâtea lucruri bune în ultimii ani, s-au dus la Turnu Ruieni și Zăvoi, primării conduse de liberali. Adică, au trecut prin Oțelu Roșu să ajungă la Zăvoi, și nu s-au oprit la Luca, măcar să-l fi felicitat pentru ziua de ieri. E penibil, ca să nu spun mai mult.
Păi, e normal domnule Gâfu, domnule Stan să se întâmple așa ceva? Să vă duceți doar la ai voștri, iar la ceilalți să trimiteți pe cine aveți disponibili în prefectură? Păi, ce facem? Împărțim județul în două: în voi și restul? Parcă promiteați o altfel de politică și de admistrație. A, înțeleg, asta a fost în campanie, acum e altceva. Da, de asta merge județul ăsta așa cum merge.
Că am dreptate, dovadă stau listele PNL și PSD cu candidații la Camera Deputaților și Senat. Pe locurile eligibile doar un singur reșițean: Jaro Marșalic. Restul, gugulani din naștere sau cu adresa din buletin. Liberalul Dumitru Rujan și social-democratul Silviu Hurduzeu la Cameră, Vela și Mocioalcă la Senat. Peneliștii speră să prindă încă un mandat la Camera Deputaților pe care, însă, nu-l va ocupa un reșițean, ci fostul candidat de la Moldova Nouă, Ion Chisăliță. Cum spuneam, Reșița, pauză. Jenant. Cu un singur parlamentar de la cele mai puternice partide de pe eșicher. La zestrea asta poate contribui și PMP cu viitor deputat, Ionuț Popovici, însă și așa balanța înclină în favoarea Caransebeșului.
De ce se întâmplă aceasta? Pentru că granzii politicii locale, Vela și Mocioalcă, care fie vorba între noi doar de ochii lumii pozează în adversari, au știut să-și protejeze interesele. Cu simțul lor de animale politice, au știut să-și aleagă partenerii pe care îi puteau controlau tot timpul. Pe care se puteau baza, chiar și atunci când se duceau la closet. (În paranteză fie spus, au dat greș cu Luminița Jivan și Felix Borcean „oile rătăcite de turma Domnului“) i-a ținut lângă ei, i-a momit cu tot felul de funcții și i-a făcut să creadă că au devenit cei mai capabili. Oamenii ăștia n-au crâcnit niciodată în fața lui Vela sau Mocioalcă. Și nici nu o vor face. Poate doar noaptea în vis, dar și atunci cu mustrări de conștiință. Ei vor fi mereu recunoscători celui ce i-a făcut oameni.
Exemplu cel mai bun este al lui Silviu Hurduzeu, care, poate nu ar trebui condamnat atât de mult. El nu se dezice de faptul că mereu a fost privit ca și copilul de suflet al lui Ion Mocioalcă. Nu știu dacă a luat chestia asta ca pe o povară sau o mândrie dar, în orice caz, nu putea să-i întoarcă spatele într-un moment în care acestuia îi ardea buza. Ajutat să ajungă director de Poștă, secretar de stat, prefect și președinte de Consiliu Județean, lui Hurduzeu i s-a ivit ocazia să-i întoarcă binele făcut de-a lungul anilor, trecându-l pe locul I la Senat, cu riscul de a pierde tot ce a dobândit, politic, până acum. Adevărul e că, cum ar fi dat-o, tot rău ar fi picat.
Așa că, atenție Dumitru Rujan, cel care ești pe cale să devii un fel de Silviu Hurduzeu, produs marca Marcel Vela. Dintr-un necunoscut într-ale politici să ajungi în Parlamentul României nu ține doar de IQ-ul tău (acronimul expresiei intelligence quotient), cât mai ales de Dumnezeu care, să recunoaștem, ți-a pus mâna în cap. Cu ce preț? Rămâne de văzut.
Întoarcerea lui Ion Mocioalcă în PSD, după ce la începutul anului trecuse la Pro România, și prezența sa pe primul loc pe lista de la Senat au avut darul ca disputele să reizbucnească. Vicepreședinte Ioan Crina cere demisia președintelui intereimar, Silviu Hurduzeu, acuzându-l de faptul că a trimis la București o listă neconformă cu candidații stabiliți la Reșița în BPJ.
„Prezența pe lista PSD de la parlamentare a lui Ion Mocioalcă va reprezenta un dezastru pentru Organizația PSD Caraș-Severin. Vreau să va spun că, prezența lui pe liste NU a fost votată de nici un for al partidului. Prezența lui pe liste a fost asumată de un singur om și acel om este Silviu Hurduzeu, președinte interimar PSD Caraș-Severin. Deși în Consiliul Politic Județean, legal constituit, a fost votată o altă listă, Hurduzeu a ales să trimita conducerii centrale spre validare o listă pe care era trecut și Ion Mocioalcă. Din acest motiv, că nu a fost în stare să respecte deciziile forului județean, eu, în ședința de birou a organizației, i-am cerut demisia, lucru pe care-l fac acum și public. Nu cred că mai poți fi președinte, chiar și interimar, când tu nu ești în stare să respecți deciziile unui for al partidului.
Cât despre Ion Mocioalcă, părerea mea este că a venit la PSD să ia un mandat de senator și să se întoarcă înapoi la Pro România, că doar acolo e și nașul, Victor Ponta. S-ar putea ca și Hurduzeu să facă același lucru fiindcă nu cred că mai poate emite pretenții la șefia organizației Caraș-Severin după tot ce a făcut“, mărturisește Ioan Crina supărat.
Reflecții de doi lei, nu-i așa? Că, cine e prostul să se dea la o parte, după ce toată viața a defilat la braț cu politica, această amantă nesătulă, dar care i-a adus și nicidecum nu i-a mâncat bani? Uite că Ion Tabugan este unul dintre politicienii cunoscuți care de acum încolo va privi spectacolul din fața televizorului. Nu va mai merge la hora satului să joace „brâul“, ci se va delecta de pe margine, precum bătrânii înțelepți cum alții fac „șticuri“, în timp ce muzâca le cântă la ureche.
Peste două luni ne alegem parlamentarii, iar el nu se mai regăsește pe listele vreunui partid deși, a ajuns în culmea maturității și are experiență de trei mandate de deputat. Sigur, Tabugan, „omul faptelor, nu al vorbelor“, cum singur se laudă, poate să spună orice, inclusiv faptul că după 12 ani de făcut naveta la București, a venit vremea să se odihnească câta, să se bucure de ceea ce n-a făcut până acum. Sanchi! Dacă voi îl credeți e treaba voastră. Eu, unul, care i-am cunoscut pe toți politicienii cărășeni ai ultimilor 28 de ani, nu-l cred. Din politică ori ieși cu picioarele înainte ori te dau alții la o parte.
Adevărul gol-goluț este că Tabugan nu mai candidează nu pentru că s-a săturat de navetă și de fotoliile alea ergonomice din Camera Deputaților, ci pentru că s-or cam terminat partidele pe la care o trecut în 12 ani de deputăție: PNL, UNPR, PMP, ALDE, Alianță cu PSD și câte o mai fi fost. S-o terminat tarlaua, cum se spune despre fotbaliștii care ies cu mingea în aut. Prietenii i-au închis ușa în nas și i-au dat de înțeles că a venit vremea să tragă pe dreapta. Ar fi putut să-și încerce norocul cu Uniunea Democrată a Carașovenilor, cu UDMR, care tot nu are filială în Caraș-Severin sau cu Uniunea Ucrainienilor de la Cornuțel Banat, dar ar fi fost prea de tot. Altul, fără onoare ar fi făcut-o, el nu. Așa că, domnul deputat, care se va supăra din nou pe ceea ce scriu acum, a găsit de cuviință să ne spună povestea cu săturatul de trai bun în Parlamentul României.
Nu-l plângeți pe Ion Tabugan, că nu rămâne pe drumuri. După cum am citit în www.expressdebanat.ro se va întoarce la meseria de bază „De unde am fost suspendat când am devenit deputat, la postul de director al Direcției Silvice Reșița“. Ați înțeles? Timp de 12 ani acel post a fost blocat, nescos la concurs, ca să-l aștepte pe Tabugan, specialistul pădurii, să se reîntoarcă. Nu știu ce zice legea, dar, bă, așa ceva, vorba neamțului, dracu o mai văzut. Bag sama că fără Ion Tabugan la șefia Direcției Silvice Reșița nici frunza nu va mai crește în pădurile Banatului Montan.
UPDATE.
Fotografia am găsit-o la un loc de afișaj din Luncavița. Un fel de Gazetă de perete pe stil nou, din vremea în care acesta candida din partea USL, alături de Ponta, Crin Antonescu etc. Lipsește doar soclu. Nici timpul, și nici bidineaua primăriei nu i-au șters afișul. I-am întrebat pe localnici ce a făcut Tabugan pentru ei. Au ridicat din umeri și mi-au răspuns zâmbind amar: „Ce să facă? Ce au făcut și ceilalți, asta a făcut!“
În opinia deputatului Ion Mocioalcă, liberalii și președintele Iohannis ar avea interese ca alegerile să se desfășoare la termenul fixat, 6 decembrie.
„Noi plecăm de la premisa că există cadrul constituțional ca alegerile parlamentare să fie amânate până în luna martie. Și aceasta, datorită numărului mare de infectări care, iată, a ajuns să depășească zilnic cifra de 4.000. Nu zic că în primăvară lucrurile vor sta altfel, nu am de unde să știm ce va fi până atunci, însă acum există premisele ca ele să nu se țină la termen. Organizând alegerile la începutul lunii decembrie, nu facem decât să punem în pericol sănătatea și viața a milioane de români“, este de părere Ion Mocioalcă.
Lăsați pentru câteva ore sau o zi treburile casnice, luați-vă liber de la serviciu, cei care aveți așa ceva, chemați-vă prietenii, vecinii și neamurile, urcați-vă în mașini și porniți cu mic cu mare în marș spre Drumul European și de acolo spre capitala de județ. Să nu vă fie teamă de consecințe. Vă cereți drepturile de cetățeni onești ce sunteți. Vă plătiți conștiincioși dările la stat, în timp ce statul, cu instituțiile și oamenii care le conduc, v-au tot arătat degetul mijlociu. E cazul să puneți piciorul în prag, să-i faceți să înțeleagă că și-au bătut joc destul de voi.
Nu cereți marea cu sarea și nici luna de pe cer. Forțați-i pe acești domni (i)responsabili să facă o săptămână, nu mai mult, naveta de la Luncavița la Teregova. Să-și facă praf mașinile de lux pe un drum care nici măcar comunal nu ar trebui să se numească, darămite județean. Dragi luncăvițeni, nu fiți fraieri, dați-i în judecată ori de câte ori mașinile voastre ajung în service din cauza drumului. Dați-le o lecție să vă țină minte toată viața. Nu rezolvați nimic dacă doar vă tânguiți și îi înjurați pe la spate. Dacă nu le-o spuneți verde-n față, ăștia nu vor înțelege, li se îngroașă obrazul după ce ajung sus de tot.
Pentru mine e cu atât mai surprinzător ceea ce mi-a fost să văd la începutul săptămânii, cu cât ani și ani, responsabil cu licitațiile și cu starea drumurilor județene a fost un om al locului, din Teregova: Ianăș Roșeți. Era Dumnezeu al drumurilor județene și doar în fața lui Frunzăverde pleca capul. Putea să facă orice, doar să fi vrut, însă, pe fostul șef al Direcției de Administrare a Patrimoniului Public și Privat din Caraș-Severin l-a durut în cot de drumul pe care circulau teregovenii și luncăvițenii. Lui să-i fi mers bine. Dar, nici în vremea de pe urmă, cu Marius Damian, în calitatea de administrator al județului, și el din Teregova, lucrurile nu s-au mișcat. Mai mult, gropile din asfalt s-au tot adâncit, ca niște cratere selenare, drumul s-a surpat, iar paleta de înjurături s-a difersificat. Unii au rămas cu înjurăturile, ceilalți, puțini dar cu propte solide, și-au văzut de-ale lor.
Puneți mâna pe pari, furci și topoare. Nu să le dați în cap, ci să le arătați că vi s-a terminat răbdarea. Dacă nu o veți face, peste doi-trei ani veți învăța să mergeți pe jos de la Teregova la Luncavița, la fel ca părinții și moșii voștri.
Dar Dunca nu tace. O ține înainte pe-a lui, mai ales cu Ionuț Popovici, vicepreședintele CJ. Înțeleg, că și eu am trecut prin așa ceva, că nu este ușor să stai izolat din cauza noului coronavirus, să nu te întâlnești cu prietenii și colaboratorii. Dar nici chiar așa. Să mai schimbe subiectul, ca altfel devine plictisitor și dăunător eforturilor unora de a crea o alianță între PNL și PMP. Că nu-i place moaca lui Popovici, e o altă poveste, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie cu gura pe el tot timpul. Să nu accepte soluțiile pe care le vor negocia cele două partide. S-ar putea să-l supere pe Marcel Vela, căruia nici lui nu-i place acest Popovici dar care, ca un lider de partid ce e, acceptă zicala românească, să te faci frate cu dracu până treci puntea. De altfel, Vela le-a spus-o direct camarazilor: „Vom face o alianță cu PMP. Unde avem nevoie de majorități, PMP este obligat, în baza acestui protocol, să susțină candidații PNL. Așa cum facem și noi unde PMP poate să-și susțină viceprimar“. Adică, mucles. Nu e clar? După ce au pierdut rușinos Moldova Nouă, nu cred că Vela și ai lui ar înghiți și înfrângerea de la Caransebeș, să piardă și postul de viceprimar, doar pentru că lui Dunca nu-i place de Popovici. Ori majoritatea absolută din Consiliul Județean, pentru că Romeo a auzit el că în tinerețe Popoviciu ăsta a trecut pe roșu la Viena. Să fim serioși.
M-am întrebat de ce vorbește atât și fără rost Romeo Dunca. De ce este atât de înverșunat împotriva bugetarilor. De unde această percepție preconcepută față de instituțiile statului, de angajații acestora. Răspunsul pare unul singur: nu este politician. E om de afaceri de succes, dar nu și politician. Dacă ar fi, ar ști când să se oprească. Să nu vorbească despre lucruri care îl depășesc. Care nu țin de el, ci de cei de deasupra lui. Adică, de politicieni. Exemplul cu Marius Isac, nominalizat pentru funcția de vicepreședinte al CJ, este elocvent. Două luni a susținut sus și tare că e așa și pe dincolo și că merită să fie vicepreședinte la CJ. A venit Marcel Vela și gata, Isac a fost scos din cărți, iar Dunca a scăldat-o. Penibil. El ar trebui să învețe de acum încolo că nu este suficient să te numești Dunca ori că ești președinte al Consiliului Județean. Și, mai ales, să înțeleagă că politica este arta compromisului.
Dar ceea ce mă miră cel mai mult e că nimeni dintre ai lui nu-l trage de mânecă să-i spună: „Mai ho, Romeo, ajunge cât ai vorbit“. Sau, de ce nu se duce la prietenul lui, Nelu Popa Tăiețelu, cel care l-a făcut președinte, să-l întrebe: „Nelule, ce zici, e bine să postez pe Facebook sau nu? Să declar asta ori asta?“ Să nu-i fie rușine dacă întreabă, poate copia modelul lui Popa care foarte rar și-a atacat adversarii politici. Are multe de învățat de la cel care, iată, a ajuns un fel de Ilie Bolojan al Banatului. Așa că, îl povățuiesc să-l asculte pe Tăiețelu că nu o să-l învețe de rău.
Și mai e ceva, lasă-l în plata Domnului pe Popoviciu ăsta, că-l faci mai mare decât e. Că, oricum, tot cu el și ai lui o să faci majoritatea în Consiliul Județean. Și știi de ce? Că așa-i în politică!
