15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
victor nafiru

Am întrebat pe câțiva dintre ei de ce o poartă, în condițiile în care nu ni se mai cere acest lucru. Răspunsul a fost simplu: să mă protejez! Am insistat, curios să știu câți cunoscuți, prieteni sau rude s-au îmbolnăvit și, mai grav, au murit din cauza virusului. Mi-au răspuns senini: niciunul. Pe ai mei i-a ferit Dumnezeu. Am încercat să le explic că povestea cu noul coronavirus a fost o mare păcăleală, o bătaie de joc și o manipulare la nivel mondial. Răspunsul primit a fost dezarmant: lasă, că am văzut noi la televizor cum mureau ăia!

Aici, nu este vorba doar de persoane vârstnice, docile până la prostie în astfel de situații. Și nici de negarea virusului. Frica de îmbolnăvire a devenit atât de mare, încât, oricât le-ai spune că a trecut pericolul, că acesta s-a mutat peste deal, la alții nu-i va convinge cu una cu două. Le-a intrat în oase și le-a paralizat până și logica. Ei așa au văzut la televizor zi de zi, asta au citit în ziare și nu pot accepta alte variante și îndemnuri în afara celor de genul „stați în casă“, „spălați-vă pe mâini“ și „Dumnezeu binecuvântează România“.

Timp de trei luni, doar asta le-a transmis, președintele, premierul și ministrul de Interne, de parcă românii abia atunci coborâseră din copaci. Îndemnuri ca în reclamele cu promoții la oale și tigăi de teflon, când la două produse cumpărate, primești unul gratis. O manipulare perfidă care i-a transformat în roboței din generația anilor 1980, dar și o frică irațională care, în unele cazuri, generează prostia. O manipulare ordinară care, după unii, a testat reacția omenirii în cazul unui război mondial, a unei crize alimentare.

Și a reușit, pe fondul inducerii panicii, și și-a atins scopul, pentru că, ne convine sau nu, românii se lasă ușor manipulați, mai ales cei fără educație, dar cu frică de Dumnezeu, uitând că, de fapt, nici măcar frica de Dumnezeu nu te scapă de ce e mai rău pe pământ când, o fi să-ți sune ceasul.

Spre sfârșitul mandatului 2000-2004, Ilie Mustăcilă, președinte de Consiliu Județean, aflat în opoziție, la PD, a virat-o profund la stânga și a trecut sub comanda lui Adrian Năstase, președinte al PSD și prim-ministru la vremea respectivă, convins că acela va fi viitorul în politica românească. Aceasta, după o ceartă și o încăierare, lăsată cu scatoalce, după cum s-a spus la vremea respectivă, cu Sorin Frunzăverde, sus în deal, la Camera de Comerț, Industrie și Agricultură, acolo unde s-au consumat de-a lungul anilor cele mai tulburătoare și semețe întâmplări din istoria post-decembristă cărășană. Ilie Mustăcilă nu a plecat cu mâinile în buzunar. A luat cu el vreo 30 de primari și alți zeci de pediști, sătui de pupat mâna și pantoful ayatollahului. O alegere neinspirată, deoarece alegerile care au urmat au fost câștigate de PD și PNL, iar Adrian Năstase a fost bătut la curul gol de cel avea să devină președinte al României.

A doua mare trădare s-a consumat în 2012, când Frunzăverde a trecut cu toată organizația județeană pe care o conducea, în PNL. Marcel Vela și-a arogat meritele în realizarea acestei „dezertări“ doctrinare, iar fostul ministru al Mediului, Turismului și Apărării se mândrea că grăbise sfârșitul PDL, partid pe care îl slujise 22 de ani. Și din nou alegere neinspirată. Doi ani mai târziu, Frunzăverde a fost implicat penal într-un dosar instrumentat de DNA, fiind scos definitiv din politică.

Unii spun acum că e pe cale să se repete povestea. Dezertări din PSD, de la primari, la parlamentari și lideri importanți. Că va fi cutremur în lumea politică. Personal cred că este un fake news. În primul rând că, liderul despre care se aude că va trăda pentru PNL este un ciuri buri în raport cu Mustăcilă și Frunzăverde. Oricât s-ar screme și oricât s-ar ridica pe vârfuri nu le-ar ajunge nici măcar la unghia mică a acestora. Pe de altă parte, are probleme cu justiția. Și nu unele oarecare, ci legate de corupție.

Și, atunci mă întreb, care este interesul liberalilor de a racola astfel de oameni (acesta a fost doar un exemplu din câte aș putea da), doar pentru câteva, posibile, voturi în plus la alegerile locale? Cu ce îi ajută faptul că îi conving pe primari să vină la ei? Doar ca să fie la număr și să raporteze la București îndeplinirea planului? Că liberali nu vor fi niciodată, ci mai degrabă oportuniști și profitori ai unui sistem corupt, care vor trăda ori de câte ori vor avea ocazia.

Pe de altă parte, dacă vor proceda după cum se aude, liberalii nu fac decât să dovedească faptul că nu au oameni cu care să conducă primăriile locale. Că degeaba s-au lăudat cu miile de candidați, ceea ce nu este tocmai în regulă cu un partid aflat la guvernare. Iar dacă îi are, ce-o să se întâmple cu ei, că doar nu i-o pune să candideze unul împotriva celuilalt.

Nu în ultimul rând, PNL are toate șansele să se compromită primindu-i, doar că asta este o chestiune de care în politică nu se ține seama.

Restul, din categoriile mai sus enumerate, nu există. Sau dacă ei există, s-au dat la fund. I-a înghițit pământul peste noapte. De când părintele lor spiritual a ajuns ministru, nu se mai aude nimic despre ei. Înainte vremea mai scriau ziarele cum împărțeau pungi cu dulciuri de Crăciun, mărțișoare de 1 Martie, flori de ziua femeii, cum organizau balul partidului și campanii pentru strângere de fonduri, cum se certau cu fostul lor coleg, primarul Borcean. Era altceva. Simțeai o efervescență creatoare, să mă explic plastic, o implicare asiduă în viața de partid.

Dar acum, pauză. Ministrul a acaparat tot spațiul public cu aparițiile sale matinale, nocturne, la prânz, cu prezența sa la radio, televiziune, în ziare de tot felul, site-uri de socializare. Tot, dar absolut tot, în timp ce restul a fost redus la tăcere. Nimeni nu se mai laudă cu acțiunile organizate de partid, nimeni nu mai vorbește despre el și colegii săi, nimeni nu îndrăznește să se arate supărat pe faptul că măsurile luate de guvernanți le-au pus pe butuci micile afaceri. Nimeni, nimeni, nimeni. Nici măcar despre Felix nu  se mai leagă vreunul. Pandemie (politică) totală.

Totuși, ceva s-a întâmplat cu ei. Au tăcut și au făcut ceea ce au simțit (alți spun, ce li s-a impus): să de like-uri și share-uri la fiecare postare a ministrului, la orice știre, pozitivă, legată de acesta. Așa cum făceau pesediștii cu Luminița Jivan, în jurul căreia se învârteau soarele, luna și politica făcută pe genunchi. Cât de multe, chiar dacă uneori le era jenă să o facă. Dar numai la cele apărute în publicațiile agreate de domnul ministru. Exclus la cele din Kamikaze, Cațavenci, Starea nației, Express de Banat și Subiectiv. Bieții oameni, nici măcar nu îndrăznesc să de click peste titluri de articole mai puțin generoase cu imaginea președintelui lor. Iar dacă o fac, se încuie în casă, trag jaluzelele la ferestre, nu îndrăznesc să povestească prietenilor și cunoscuților ce văd și aud, așa cum se întâmpla pe vremuri cu bancurile cu Bulă.

Totul conspirativ, ca în filmele cu comisarul Moldovan. De aici și întrebarea mea: știe cineva câți liberali, adevărați, mai sunt în Caransebeș?   

Două zile la rând, ba chiar trei, s-a tot vorbit că Marcel Vela va fi candidatul liberalilor la Primăria Capitalei. Au scris despre asta ziare serioase, cu greutate pe piața media de la noi, pornind de la constatarea că Vela este ministrul care a avut grijă să-și promoveze și să-și întrețină imaginea mai mult decât oricare alt coleg de guvern ori liberal cu funcții. În plus, are experiență vastă în administrație, de trei mandate de primar și de câteva luni de prefect.

Ca să nu fiu cârcotaș, desemnarea lui Marcel Vela drept candidat la Primăria Bucureștiului nu este o idee greșită. Că va câștiga sau nu, este o altă discuție. Până una alta, trebuie spus că de-a lungul anilor cea mai mare primărie din țară a fost condusă de mulți politicieni ajunși în București din provincie: Victor Ciorbea, Traian Băsescu, Adriean Videanu, Gabi Firea. În consecință, de ce lor nu li s-ar alătura Marcel Vela? Ce contează că e din Caransebeș sau că nu e nici măcar membru al Organizației PNL București? Asta chiar nu ar fi o problemă, se poate rezolva românește, ca între camarazi.

L-am văzut aseară pe Vela mustăcind încântat, când la un post de televiziune a fost întrebat de moderatoare, care toată emsiunea nu a făcut decât să-i ridice mingea la fileu. Ca un politician abil și responsabil, care pune mereu problemele țării înaintea celor personale, ministrul a explicat, cu subiect și predicat și cu câte o metaforă strecurată cu dibăcie, cum stau lucrurile. Cu emfază, calm, argumentat, apăsat de importanța momentului, lăsând să se înțeleagă că ai săi colegi din PNL București sunt la fel de valoroși, capabili și de fâșneți. Faptul că i s-a pomenit numele într-o astfel de conjunctură a fost suficient să-i crească cota în partid, iar asta i se citea pe chip.

Pe de altă parte, fără să fiu răutăcios, de la început m-am întrebat, ce partid este ăsta dacă a așteptat patru ani să vină Marcel Vela de la Caransebeș să-i scoată… să nu spun de unde pe liberali? Să vină Marcel Vela salvatorul, să facă din București o capitală europeană a viitorului, cu șosele suspendate, metrou la suprafață, cu grădini după care să se învârtă soarele că, vorba aia, Bucureștiul nu este un oraș străbătut de un singur drum, pe care să pui taxă pe circulația TIR-urilor când vrei să astupi câte-o groapă, și nici nu e vorba de întreținut câteva alei pietonale, ca alea din Pipirig, sau de o singură centură ocolitoare. Și nici Consiliul general al Capitalei nu e format din 19 membri pe care să-i joci pe degete cum vrei și când vrei.

M-am liniștit, însă, după ce ministrul de Interne a spus, textual, că este vorba de: „un zvon care nu este adevărat“. Ce bine, dacă e și zvon, și neadevărat pe deasupra, e în regulă, dar oare poate fi interpretat drept fake news? Aceasta este întrebarea! Ori e zvon, ori e neadevăr, să stabilim și să nu o mai lălăim. Anchetați, domnule ministru cazul și vedeți cine și de ce a lansat „zvonul care nu este adevărat“ și în funcție de rezultat dispuneți măsuri, ca vinovații să plătească pentru toate fake news-urile astea de doi bani.

Sau, poate că în cazul ăsta faceți o derogare de la regulile impuse, considerând că e un fake news pozitiv! Ce spuneți?

În dorința lor neostoită de a-și promova oamenii, liberalii, cei de la București, cu ajutorul nemijlocit al celor din teritoriu, își tot dau cu stângu-n dreptu’. Schimbările managerilor din funcții, fără să se țină seama de faptul că acestea sunt ocupate prin concurs, au creat senzația că actuala Putere calcă cu sârg pe urmele PSD-ului atât de hulit, promovând chelneri, frizerițe și comercianți de sicrie.

În Caraș-Severin, de trei zile Direcția de Sănătate Publică, una dintre instituțiile de maximă importanță pentru sănătatea oamenilor, nu doar în perioada aceasta, nu are director. Dănilă Miloș este un exemplu de bătaie de joc. Băieții din sistem ba l-au suspendat, ba l-au repus din funcție, la Reșița, pentru câteva ore, ba l-au trimisa să audă cum latră câinii la Giurgiu și să vadă cum se pun răsadurile de gogoșari. Dacă statutul funcționarului public nu le-a permis să-l demită, l-au transformat într-o jucărie, doar, doar acesta își va da singur demisia. Pentru că nu au minte nici să-i treacă strada, au făcut din el o victimă, ultimul lucru pe care ar fi trebuit să-l facă. Dar de unde nu e, nici Dumnezeu nu are pretenții.

Că l-au mătrășit pe Miloș cum au vrut unii și alții, treacă, meargă, dar să faci asta în condițiile în care DSP nu are nici director adjunct (funcția există, dar nu este ocupată) înseamnă iresponsabilitate. Să te doară în cot de adevăratele problemele reale ale unui județ. Lipsa de reacție în astfel de situații ne arată cât de infantili sunt cei de la care se așteaptă soluții, mai ales pe timp de criză. Ceea ce fac în acest moment cu DSP Caraș-Severin, doar ca să-și pună un om de nădejde în locul lui Miloș, este deja prea mult. Și nesănătos.

Ceea ce mi se pare de-a dreptul comic, este faptul că liberalii nu găsesc persoana potrivită care să corespundă ca înălțime, greutate, culoarea ochilor, că restul, ce ține de profesionalism, chiar nu mai contează la astfel de funcții. De trei zile se căcăie să-l identifice pe acel Yesman, docil, lingușitor pe care să-l îndatoreze până la umilință. Au încercat cu unii, cu alții, soldați vechi și devotați lui Marcel Vela, dar până acum nimic. Nu că ar fi pretențioși din cale afară, dar nu găsesc așa ceva. Rezervorul de talente este gol, iar rezerva de cadre nu există.

Dacă vor continua să o lălăie cu numirea directorului, nu vor face decât să dea apă la moară cârcotașilor, care spun că în Caraș-Severin liberalii nu au nici măcar chelneri, ospătari, frizeri și vânzători de copârșeie capabili să ocupe o funcție publică, cum este cea de la DSP.

Vă întrebați ce a făcut în tot acest timp Tabugan? Pur și simplu a stat cuminte în banca sa din Parlament, unde vara e răcoare, de la climă, iar iarna e cald, de la calorifere. Nu s-a băgat în seamă, cum o fac alți parlamentari, nu a colindat televiziunile, nu a dat interviuri la radio ori în ziare, mulțumindu-se cu statutul de deputat câștigat pe listele PMP, al lui Băsescu, apoi a trecut la ALDE că, deh, Tăriceanu ajunsese la Putere, iar în cele din urmă, simțind de unde bate vântul schimbării, țușt la PNL. În condițiile astea, în trei partide în tot atâția ani, e absurd  să-i fi cerut să și „producă“ ceva în Parlament sau în provincie unde ziariștii l-au văzut o singură dată, atunci când, în prezența fostului ministru al Mediului, Grațiela Gavrilescu, i-a fost anunțată intrarea în partidul condus de Călin Popescu Tăriceanu.

Și după trei ani de pribegie prin politica dâmbovițeană, iată că lumea aude din nou de Ion Tabugan. Nu pentru că ar fi făcut ceva extraordinar, demn de o exclamație, gen „wow“, pentru electoratul care l-a votat și în 2008, și în 2012 și în 2016, ci pentru o altfel de faptă. Împreună cu alți liberali destoinici care, pe când erau în opoziție, promiteau să lupte împotriva mafiei tăierilor ilegale de pădure, a făcut exact ce i-a cerut conștiința de silvicultor, de fost șef de ocol și director al Direcției Silvice Reșița: s-a abținut  în Camera Deputaților de la votarea proiectului de lege inițiat de USR privind înființarea „DNA-ului Pădurilor”, o instituție pe modelul DIICOT și DNA, menit să combată la nivel național infracțiunile împotriva mediului înconjurător. Păi, bine domnule deputat, tocmai dumneata să ne faci una ca asta? Noi care credeam că ții la pădure ca la ochii din cap și când încolo… Se poate una ca asta?

Atitudinea deputaților liberali a trezit critici până și din partea colegilor de partid care, cu stupoare, au constatat că PNL una vorbește la televizor și alta face în Parlament. Imaginați-vă dacă acest proiect de lege, inițiat de USR, n-ar fi fost votat de PSD. Câte sudalme ar fi primit „ciuma roșie“ de la oamenii lui Orban. Dar ce subiect ar fost ăsta pentru Tabugan în campania electorală. Cum ar mai fi mers el din casă în casă spunându-le oamenilor cum pesediștii corupți nu au votat proiectul, cum din cauza lor pădurea se taie în draci și se duce zi de zi în Austria încărcată în sute de vagoane și TIR-uri. Dar așa, ce să le spună oamenilor în campania de la alegerile generale? Că în pădure cresc floricele, fragi, mure, căprioare, veverițe și vulpițe? Asta știu și ei. Că el, om al pădurii, nu a votat pentru că: „Regimul silvic are suficientă legislație care să pedepsească infracțiunile, de la un arac de vie, până la camioane și vagoane cu lemne?“ Și că: „Legislația se aplică?” Că altceva să le spună? Că în Parlament interesul poartă fesul?

Si dacă o să le-o spui, cine te-o mai crede, domnule deputat? Că ai păcălit lumea o dată, de două ori, ai reușit să o îmbrobodești și a treia oară cu minciunele, dar până când? Că într-o bună zi se satură și oamenii de atâția gogoși cu care îi ademenești din patru în patru ani. Parol!

„Nu ajută foarte mult, fiindcă și șomajul tehnic, pe lângă că este acordat pe o perioadă limitată, nu aduce foarte mulți bani în buzunarele celor care beneficiază de el. Nu toată angajații au salarii de 7-8.000 de lei din care să-i ia 75%. Foarte mulți sunt încadrați aproape de salariile minime pe economie și, atunci, cu banii primiți cred că fac față foarte greu situației în această perioadă. Părerea mea este că guvernanții au fost prinși pe picior greșit și cred că nici ei nu știu cum să procedeze în continuare“, este de părere omul de afaceri.

Proprietar al unui hotel, în Oravița, Almășan vede partea goală a paharului în privința măsurii luate în privința deschiderii acestor unități de cazare, considerând că, într-un orășel precum Oravița lucrurile nu se pot schimba prea mult comparativ cu situația din timpul stării de urgență, pentru că oamenii nu vin să facă turism, ci doar să se cazeze în situații de strictă necesitate.

„Au fost cei de la poliție să întrebe pe cine avem cazați în hotel, le-am explicat cine stă la noi, au zis că nu e nici o problemă, dar ne-au întrebat și de turiști. Le-am spus că turiști nu am mai văzut de anul trecut, din motive ce țin de o realitate pe care cei de la București nu o cunosc. Zona Oraviței în perioada de iarnă este moartă, iar turiștii vin doar când se încălzește afară. Acum este cald, dar avem ghinionul cu pandemia. În rest, cei care mai vin să se cazeze sunt oameni care lucrează în zonă sau ajung în delegație,  în interes de serviciu. În rest, nimeni nu se cazează la hotel, iar faptul că restaurantul este închis dă naștere la tot felul de confuzii. Cine își poate desfășura activitatea așa cum se anunță actualele măsuri, cu room-service, cu oameni izolați  în cameră? Nu cred că un turist vine ca să mănânce în cameră, el vrea să stea la o terasă mai ales pe temperaturile care vor crește, vrea să stea să socializeze, vrea să asculte o muzică, să vadă peisajul și nici într-un caz nu va veni să stea în cameră și să mănânce în cameră“, consideră Liviu Almășan.

FOTO: HORECA

Deputatul Ion Mocioalcă, secretarul general al Pro România, spune că ordonanța este neconstituțională și, ca atare, va fi atacată în parlament.

„Noi am votat împotriva legii. Chiar de la apariția proiectului inițiat de liberali și trimis în parlament, s-a dorit, mai mascat, mai pe față, ca guvernul să poată schimba în teritoriu pe cine dorește. Bineînțeles că aici se încadrează și managerii spitalelor. În momentul de față este foarte clar că «dublând» legea votată în parlament cu o ordonanță dată pe furiș, la miezul nopții, absolut neconstituțională, guvernul nu a urmărit decât să-și întărească aceste privilegii, dovadă că în țară s-a și întâmplat acest lucru“, este de părere Mocioalcă.

În opinia deputatului Pro România, niciodată un ministru, care nu a avut în subordinea ministerului aceste spitale, nu poate să știe mai bine decât autoritatea locală cu ce probleme se confruntă acea instituție.  Mocioalcă spune că electoratul nu mai poate fi convins să creadă că schimbările de acest gen sunt făcute pe competență profesională și nu politic. El a dat cele două exemple din județ, cu revocarea, respectiv suspendarea managerilor spitalelor din Caransebeș și Reșița.

„Cu siguranță că această ordonanță, repet, neconstituțională, va ajunge în parlament, apoi, să fim serioși, nici starea aceasta de alertă nu poate dura la infinit. Guvernul nu va putea să păstreze aceste unități decât în perioada existenței pandemiei. Faptul că oamenii competenți, care au câștigat niște concursuri sau pe care autoritățile locale îi cunosc foarte bine, sunt înlocuiți cum vreau unii de la Putere, nu aduce acel plus în activitatea spitalelor. Din păcate, va fi un joc de-a «alba-neagra», «uite popa, nu e popa» și nu va face bine pacienților, ci clientelei politice“, este de părere deputatul cărășean.