– Domnule deputat, ați formulat săptămâna aceasta o Declarație politică, intitulată „Pas cu pas spre faliment“, prin care vă exprimați nemulțumirea față de activitatea Guvernului Orban și a președintelui Klaus Iohannis. De ce acum și nu după ce va trece pandemia de Covid-19
De la declararea stării de urgență au trecut mai bine de 50 de zile. Tuturor guvernelor noi li se acordă o perioadă de grație, pe parcursul căreia toată lumea așteaptă să descopere viziunea socio-economică a acestora. Este și cazul acestui guvern, chiar dacă este condus, de fapt, de președintele României. Nu este primul în această situație. Și, probabil, nici ultimul.
– Și ce a descoperit în aceste 50 de zile Grupul Parlamentar Pro România din Camera Deputaților?
Perioada de grație, suprapusă stării de urgență, ne-a dezvăluit un executiv fără niciun fel de viziune, un executiv dispus să se contrazică permanent, un executiv fără niciun plan, condus pe principiul «văzând și făcând». Dacă în cazul crizei de sănătate, Iohannis și Orban au putut beneficia de experiența unor profesioniști (Streinu Cercel sau Raed Arafat), iar efectele negative au putut fi mult diminuate, în cazul crizei economice s-au trezit singuri în fața propriei neputințe și a lipsei totale de profesionalism. Ne aflăm deja într-o criză economică profundă, chiar dacă geniul finanțelor, Florin Cîțu, afirmă contrariul. Cea mai la îndemână variantă, aleasă de guvern și la care putea apela și cineva cu un minimum de cunoștințe economice, a fost îndatorarea.
– Adică?
Mai exact, credite luate de stat de-a valma pentru ca mai apoi IMM-urile să devină sclavii băncilor și împrumuturi din bani publici pentru salvarea corporațiilor. În foarte scurt timp, vom avea de a face cu consumatori supra-îndatorați și debitori insolvabili, mărfuri și servicii mult mai scumpe. Imaginile cu legume putrezite pe câmp sau în hambare sau cu laptele aruncat la canal vor intra în cotidian, pentru că nimeni nu va mai avea bani să le cumpere. Iar dacă tot a venit vorba de agricultură, să ne reamintim cum, seara, ministrul Vela ne anunța răspicat că se interzice cu desăvârșire exportul de cereale, ca, mai spre dimineață, Ludovic Orban să realizeze că așa ceva contravine legislației Uniunii Europene. Profesionalism desăvârșit!
– Mai precis, de ce anume acuzați guvernul liberal care, să recunoaștem, nu i-a fost ușor să gestioneze această situație generată de apariția coronavirusului.
Companiile românești și nu numai au cerut ca pe perioada stării de urgență să fie suspendate obligațiile de plată aferente angajaților, adică taxele pe salarii. Răspunsul executivului a fost un NU categoric, iar motivația a fost că trebuie plătite pensiile. Practic, guvernul preferă să bage în faliment tocmai acele companii care aduc bani la buget și să plătească, în același timp, din bani publici toți acei oameni care nu vor avea altă variantă decât să intre în șomaj. Tot ceea ce a putut să facă guvernul Orban pentru persoanele fizice sau juridice a fost amânarea plății ratelor, aferente creditelor, pe o perioadă de nouă luni. O șmecherie prin care cei cu datorii la bănci vor deveni și mai îndatorați. Un calcul simplu, făcut de agenția de știri Mediafax, ne arată că o rată de 1.190 de lei la un credit ipotecar de 200.000, amânată 9 luni, va ajunge, în următorii cinci ani, o rată de 1.315 lei. Adică cu 125 de lei mai mult în fiecare lună.
– Din Declarația politică se înțelege faptul că Grupul Parlamentar Pro România este nemulțumit și de soluția aleasă cu încheierea anului școlar.
Cu economia «gata rezolvată», guvernul a trecut la următoarea problemă, și anume educația. Așadar, până în luna septembrie cursurile vor fi făcute numai online. Numai că, prin vocea ministrului Educaţiei, Monica Anisie, ni s-a comunicat că 250 de mii de elevi nu au acces la tehnologie și nu pot urmări aceste cursuri. Șeful statului a privit cu îngrijorare situația și a glăsuit: «Am pretenția ca până în septembrie ministerul Educației să găsească soluții pentru copiii care nu pot beneficia acum de cursuri online». Domnule Președinte, cu onor vă aducem la cunoștință că românii au și ei pretenții. Au pretenția ca, odată ajuns la conducerea țării, chiar să știți ce faceți și nu să bâjbâiți după soluții de moment în dauna celor de durată. Au pretenția ca «guvernul meu» să fie format din profesioniști și nu din incompetenți. Au pretenția să le spuneți cum salvați România de la prăbușirea economică cât mai rapid și nu «pas cu pas». Au pretenția ca, măcar, să-i ascultați, dacă atâta se poate“.
