În urmă cu ceva ani, nici nu visai să faci una ca asta în Casa de Cultură, loc în care, așa cum îi spune numele, ar trebui organizate spectacole și desfășurate activități specifice. Te-ai fi mulțumit cu pită unsă cu pateu, asezonată cu castraveți acri, ca-n vremurile adolescenței. E drept, pe atunci erai doar un amărât de „Yesman” care îi căra mapa și îi deschidea ușa lui Luca. Luca primarul. Și erai bucuros când îi aranjai nodul cravatei, îi îndepărtai scamele de pe costum sau erai zărit în preajma lui. Erai fericit căci, între noi fie vorba, ce-ai fi putut să-ți dorești mai mult de atât? Acum, lucrurile s-au schimbat, nu mai ești Grig de altădată, băiatul ăla rușinos ca o fată mare, ci ditamai Don Grigorio, primar de Oțelu Roșu. Și dacă tot ești primar, ce ți-ai zis, funcția îți permite orice, că de aia ai înghițit în sec atâtea până ai ajuns aici.
Iar voi, ăștia care îl tor criticați că s-a înfruptat în Casa de Cultură, la „Serbările orașului” din purcelul fript la proțap, poate că nici n-o fi fost un purcel, ați cășunat pe el, în loc să vă fi bucurat că vi l-a adus la Oțelu Roșu pe Minune. Și cam ce-ați fi vrut să fi făcut omul? Să se plimbe printre cetățenii urbei la 40 de grade Celsius, să fi făcut baie de mulțime? Asta o să facă în campania electorală de peste doi ani. Acum era vorbă de mâncat, de băut și de distracție. Să fi stat la aceeași masă cu tinerii ăia care veniseră special pentru Adi Minune ori să se fi băgat în seamă cu pensionarii veșnic nemulțumiți? Asta face un primar? Să fim serioși!
Bă, de ce dracului nu înțelegeți că Grig de azi nu mai e Grig de altădată, că el a evoluat, și că parfumul lui de Don Grigorio nu s-ar fi potrivit cu mirosul de mici, fleici, cârnați și hamsii, care nici măcar nu mai sunt hamsii, cu cel de transpirație acră și de bere ieftină? Am dreptate, Don Grigorio? Sigur că am, dar tălică, băiat finuț, modest și cu bun simț chiar și atunci când te mai scapă și îl faci pe câte unul „rahat cu ochi condus de Satana”, nu vei recunoaște niciodată așa ceva.
Don Grigorio, Don Grigorio, cine nu te cunoaște te cumpără…
