Lucrurile se schimbă profund când transpiri în fața colii de hârtie, format A 4, răspunzând la tot felul de chestionare legate de funcția pe care vrei să o ocupi. Subit, acolo constați că nu ești bun de nimic, dacă partidul care e în toate nu te-ar veghea ca un tată bun și grijuliu. Asta în cazul în care ai puterea să recunoști așa ceva, făcându-ți autocritica în oglindă, dându-ți două palme ca să revii cu picioarele pe pământ. Să luăm ultimul exemplu în materie de concursuri care, între noi fie vorba, numai examene nu sunt, din moment ce candidezi de unul singur și ieși pe locul doi.
De vreo două luni se tot organizează concurs pentru ocuparea funcției de director general al Casei Județene de Asigurări de Sănătate. Concurs greu, cu atât mai mult cu cât vorbim de o alianță de guvernare în care fiecare își arată bicepșii. Ei, bine, primul aspirant la funcție a picat cu brio. De bun simț, omul și-a dat seama că postul ăla nu-i de nasul lui și s-a dat la o parte. La al doilea concurs, am auzit că s-a prezentat o doamnă. Am întrebat în stânga și în dreapta despre cine este vorba și toată lumea a ridicat umerii. „Nu știu frate cine e, eu nu mă ocup ca pesediștii de concursuri de astea. Noi nu trimitem oameni, fiecare este liber să facă ce vrea“, m-a aburit una bucată politician aflat la guvernare. Și am continuat să ne interesăm, dar nimic, de parcă județul ăsta ar fi un sat fără câini.
La urma, urmei prea puțin contează numele respectivei sau faptul că este sau nu liberală, deși adevărul îl intuim cu toții. Cert este că s-a trezit la București, a răspuns la întrebările din chestionar și, cam atât. Ghinion, în loc de minim 70 de puncte, a obținut un punctaj de doar 66,25. Dar nu a disperat, a făcut contestație în urma căreia (nu ați ghicit, sic) în loc să crească cu o sutime, două, a scăzut la 62,91. Ce ziceți? Mișto, nu-i așa? Să concurezi singur și să ieși pe locul doi!