Spre surpriza cârcotașilor, cum că urma să fie îndepărtat de la conducere pe motiv de, între altele, incompatibilitate politică, Benga a trecut testul și setul de întrebări la care a fost supus. E adevărat, la mustață, câteva zecimi peste nota minimă, care era 7, dar ce mai contează. Asta în condițiile în care, doi dintre membrii comisiei l-au plasat sub limita notei 7 și doar unul singur s-a lăsat convins că managerul merită să-și continue munca. Când s-au adunat notele, și s-a împărțit totul la trei, comisia și cei de pe lângă ea au constatat că mare adevăr sălășuiește în cântecul Stanei Izbașa: „Nu mor caii când vor câinii“
Dacă e să dăm crezare sursei noastre care știe tot ce ne interesează pe noi, săptămâna trecută evaluatorul în cauză se plimba la braț prin Consiliul Județean cu un alt pretendent la funcția respectivă, asigurându-l de sprijinul neprecupețit, de sfatul său înțelept și, mă rog, de alte bla-blauri de acest gen. Naiv, ăla o crezut, ba chiar pusese șampania la rece. Ieri, însă, spre disperarea liberalilor care l-ar fi vrut pe pesedistul de la Creație dat la o parte, Benga a rămas să vegheze în continuare, precum un far călăuzitor, la conservarea și promovarea culturii tradiționale.
Dar, din câte se pare, nu pentru mult timp pentru că, Dunca e gata să-și ia revanșa și să i-o coacă, sanchi, pe considerent de economie la buget. Mai pe românește, să unifice instituția condusă de Benga cu Școala Populară de Artă Ion Românu, caz în care din doi manageri va rămâne unul singur. Vă las pe dumneavoastră să ghiciți care va fi acesta.
Asta în cazul în care, domnul manager nu va fi nevoit să aleagă între pensie și slujba de la stat, așa cum i s-a cășunat Ralucăi Turcan! Că, vorba aia, și cu „dânsa-ntr-ânsa și cu sufletu-n rai“ nu merge neică, nu merge!
Așa cum s-a întâmplat vinerea trecută, la vizita pe teren a lui Romeo Dunca de la Rusca Teregova. Nici urmă de cei despre care povestesc. Poate nu au venit de frica coronavirusului sau, cine știe? de frică să nu se rătăcească cumva în județul despre care scriu cu atât sârg și avânt liberal, deși, ar fi fost foarte simplu, dacă i-ar fi dat GPS-ului coordonatele locului. Dar de ce să-ți pierzi timpul pe ale coclauri, să vezi tu natura, să-ți oxigenezi cerebelul după o iarnă capricioasă, când poți să scrii liniștit din redacție, primind totul mură-n gură de la ăștia de la Facebook. Ba, chiar să publici înaintea colegilor tăi care își fac meseria de ziarist pe teren.
Nu aș vrea să fiu lupul moralist în blană de miel, să fac pe deșteptul cu ăia care, nu știu cum dracu se face de mereu sunt de partea ălora aflați la Putere. Și nu așa, cum ar crede unul sau altul, ci cu prezența pe statul de plată al Consiliului Județean. Da, ați citit bine, pe statul ăla de plată pe care e trecut și Romeo Dunca, și cei doi vicepreședinți ai Consiliului Județean, și oricare alt angajat al celei mai importante instituții județene. Ca membru al Autorității Teritoriale de Ordine Publică, „un mecanism consultare a comunităţii şi un forum constructiv pentru evaluarea performanţelor serviciului poliţienesc“. Bă, mă lași cu definiția asta de doi bani? În realitate e vorba de un amalgam birocratic în care intră, atenție, 14 persoane, consilieri județeni, șeful poliției județene, al Jandarmeriei, șeful Poliției locale, un subprefect și trei reprezentanți ai comunității, desemnați de președintele CJ. Un amalgam de șefi și șefuți care încasează de-a fetea lună de lună bani din bugetul instituției județene. Care freacă ridichea și pentru asta sunt și plătiți!!!
Și, atunci, cum să scrii, bă, tu care te crezi ziarist, de rău pe ăia din Consiliul Județean? Cine ar fi prostul să-și bată singur cuie în talpă de dragul deontologiei? Da, bă, înțeleg, nu are cum să facă asta, ziaristul lu’ pește, dar nu pricep cum de a acceptat o astfel de numire, fără precedent în țara asta? Că ar fi putut să-i refuze propunerea lui Dunca. Să-i mulțumească că s-a gândit la el, dar să-l refuze. N-a făcut-o, n-a făcut-o, dar cu ce obraz mai poți da nas în nas cu colegii săi sau să scrie, de pildă, nu se închid bine ușile Consiliului Județean? Măcar atât! Uite că se poate. Cu tupeu și fără pic de respect pentru meseria în slujba căreia se laudă că este.
Astăzi lucrurile sunt puțin diferite în materie de raportări, în sensul că acestea nu se mai fac în sus, ci în jos, ceea ce, paradoxal, e cam la fel de nociv pentru noi. Mă refer la datele statistice privind sărăcia. Mai precis, la cele legate de șomaj. La șomajul din județul ăsta pe care toată lumea îl compătimește că a ajuns ca vai de el. Ei, nu e chiar cum ar vrea unii. Chiar dacă din Combinatul siderurgic ori UCMR au rămas doar șaibele și piulițele, din Fabrica de tunuri gardul din prefabricate și halele pustii, iar din minele de cărbune nici măcar atât, dracul nu este atât de negru pe cât încearcă să-l facă ăia care se tot plâng de lipsa locurilor de muncă. Datele oficiale sunt de partea lor: se poate și mai rău!
Statistica ne arată că, în luna februarie, între rata medie pe țară a șomajului și cea din Caraș-Severin nu era cine știe ce diferență. 3,45%, la noi față de 3,38% la nivel național. „Bă, tu vorbești serios?“, m-a întrebat un amic. „Da, bă, cât se poate de serios. În cifre, 3.779 de șomeri raportați în luna februarie, dintre care doar 1.680 primeau o indemnizație, restul fiind șomeri pe cont propriu, cum ar veni“. „Ce tare“, mi-a răspuns entuziasmat respectivul, stăm și noi bine la ceva“. „Și îți mai spun ceva, în Moldova Nouă unde se tot plâng unii de lipsa locurilor de muncă, la începutul anului rata șomajului era de doar 2,3%. Îți dai seama ce înseamnă asta? Ici-colo câte un șomer…“ „Înseamnă că e bine, nu?“, a vrut prietenarul să-i confirm acest lucru. I-am răspuns, citând cifre oficiale: „Până și Anina stă bine mersi la acest capitol: 1,87%“. Surprins, amicul a izbucnit imediat: „Bă, ești prost? Cum, bă, Anina care în afară de câteva buticuri și câteva bănci pentru odihna oaselor nu are nimic, nici acolo nu sunt șomeri?“ Și iarăși am fost nevoit să-i explic ce spun: „ Nu, bă, nici măcar acolo, ce te miri atât? Mă crede cineva dacă spun că la Reșița rata e de 0,94%? Sau de 0,95% la Caransebeș? Dar că, la Văliug abia atinge 0,19%, ce spui?“ „Nu te cred!“, a răbufnit amicul meu. „Ba, să mă crezi prietene, că așa raportează cei de la AJOFM“.
De unde dracului scoate AJOFM datele astea, habar nu am. Ce calcule fac și cum le fac, numai ei știu. Dacă ne luăm după ele, în Caraș-Severin se trăiește mai ceva decât afară, acolo unde sutele de femei au ales să muncească la babele și moșii din Ausatria și Germania, unde miile de tineri își caută un loc de muncă.
Se trăiește, bă, se trăiește, și nu o spun eu, ci ăia cu raportările oficiale. Aceleași ca și cele de pe vremea lui Ceaușescu.
Dar, chiar și așa, parcă prea se bagă în seamă domnul deputat. E drept, se pricepe la orice, iar când ești doxa e și păcat să nu ieși în față să te admire sau, după caz, să te înjure poporul. De exemplu, săptămâna trecută îl lua la bani mărunți pe Năsui, ministrul de la Economie. Mamă, mamă ce-a făcut cu ăla. Ce dacă deputatul nostru nu a văzut în viața sa cum arată o uzină, un strung sau o freză? Important e ce i-a făcut. Albie de porci, nu alta. A șters pe jos cu bietul ministru pe care doar că nu l-a luat în șuturi. A dezinfectat Facebook-ul de viruși. Sincer, numai în pielea lui nu aș fi vrut să fiu.
Săptămâna asta, între două „live-uri“ prin redacțiile ziarelor online, nea Marius a făcut un salt acrobatic până a ajuns la agricultura de subzistență. Să ne arate că și la asta se pricepe. Și i-a zis-o de la obraz și lui Oros, cu tupeu, fără menajamente. Mi-a plăcut. Sincer. Că, știi cum e în Opoziție? E cel mai ușor, vorbești mult și nu te bagă nimeni în seamă. Faci ce vrea mușchiul tău, le arăți că știi de toate, că de aia te-au trimis în parlament, îi tăvălești pe ăia de la Putere, dai cu ei de toți pereții și îi faci harcea-parcea. Așa și domnul nostru deputat de la PSD. Ce dacă e din Teregova, oare răchia de prună nu e un produs ce ține de agricultură? Ba, da. Și, atunci, de ce nu s-ar pricepe și la așa ceva? La agricultură, mă refer, nu la altceva. „Hai, domnule, nu mai fă mișto de domnul deputat, nu vezi cu cât sârg i-o trage ăluia? Nici Ciolacu nu ar fi în stare de așa ceva. Păi, pe vremea pesedistului Petru Daea, agricultura românească a avut rezultate de-a dreptul impresionante“, m-ar dojeni unul dintre fanii săi.
Pe bune? Alo, ceaceo, vorbim de Daea ăla cu oaia românească brand de țară? De ăla vorbim? E bine, atunci, nu te contrazic, că și eu sunt din opoziție, dar te întreb, în ce s-au măsurat rezultatele ălea impresionante de care vorbește nenea deputatul? Că nici pe vremea lui Daea nu prea se înghesuiau roșiile românești, ardeii și castraveții în supermarketurile nemțești și franțuzești. Spune mai tare, că nu te înțeleg bine din cauza behăitului miorițelor! În numărul de căcăreze pe cap de oaie? Serios? Nu știam și nici prin cap nu mi-ar fi trecut așa ceva. E bine atunci. Ce spui domnule deputat Damian? Data viitoare întreabă-l pe Oros ăsta dacă e așa sau nu sau chiar pe nea Petre Daea, iar dacă îmi dai un răspuns deștept, ai un mare de „Da“ de la mine, ca la ăia cu „Românii au talent!“
Potrivit comunicatului conducerii Direcției Silvice Caraș-Severin, un loc aparte îl reprezintă colaborarea cu școlile din județ, prin implicarea copiilor în astfel de acțiuni de conștientizare păstrării unui mediu natural sănătos.
La începutul săptămânii, luni, 30 martie, elevii clasei a III-a a Școlii Generale nr. 7 Reșița, au dat o mână de ajutor angajaților Ocolului Silvic Bocșa Română. Cu acest prilej a avut loc o dezbatere interactivă privind rolul pe care pădurea în are în viața noastră. Au fost prezentate o serie de materiale și obiecte de folosință uzuală, iar copiii au trebuit să le recunoască, dar și precizeze din ce materiale erau confecționate și au fost plantați un număr de 200 de puieți în locul cunoscut sub numele de Valea Groza.
„În fiecare an in perioada 15 martie – 15 aprilie, la nivel de țară se desfășoară tradiționala acțiune „Luna pădurii“. Pentru noi, silvicultorii cărășeni, este o perioada de implicare efectivă în procesul de regenerare, în care se execută lucrări de împăduriri. Astăzi, la Ocolul Silvic Bocșa Română am avut ca oaspeți voluntari elevii din cadrul Școlii Generale Nr. 7 Reșița, ce și-au adus aportul prin activități de plantare a puieților din specia frasin“. Ne-a mărturisit șeful de ocol, ing. Elena Meteleaucă.
Alte două acțiuni de acest gen vor avea loc joi, 1 aprilie!
Între acestea, și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale. Pe data de 2 aprilie, o comisie a CJ va evalua activitatea din ultimul an a managerului Ioan Benga. Acu’ să te ții frate. Până aici i-o fost lui Benga. Vin ăștia, cunoscători de folclor și promotori ai culturii futuriste și a obiceiurilor de pe cărări de munte și văi să-l caute pe Benga la portofoliul cu activitatea din 2020.
Da, știu că vă veți întreba, ce să-i evalueze lui Benga din moment ce în ultimul an muzicanții Centrului n-au suflat în torogoată nicio secundă, din cauza măștii de protecție? Nici măcar online, darămite live. Și dacă nu ai avut spectacole, cu orchestra, nu ai cules folclor de viață nouă, doine și obiceiuri străbune, tot din cauza măștii și a covidului, nu ai descoperit și promovat o poezie în grai bănățean și nici măcar nu ai învățat un pas nou de dans de pe la Sibiu, ca să dau un exemplu, cum să fii domnule evaluat? Pe ce să ți se dea o notă sau un calificativ din moment nu ai făcut nimic un an întreg? Doar pentru că așa scrie la regulament?
Bă, mă lăsați cu prostiile voastre? Și când spun asta, vă asigur că știu ce vorbesc. Vreți să i-o coaceți lui Benga care care este și rămâne pesedist până la moarte și dincolo de ea. Greșesc? Eu, nu, voi, da. Și vă spun unde greșiți, ca să vadă și cititorii mei cât de neprofesioniști sunteți. Din comisie face parte și un anume Codruț Anca, pe care toată lumea îl știe de director la Căminul Cultural Grădinari. În realitate, după documentele oficiale, este doar referent. Metodist, cum s-ar fi spus în alte vremuri. Adică ocupă o funcție sub cea de director ori manager. Plecând de la această constatare, nu poți să nu te întrebi: „cum dracului, bă, să pui în comisie un referent care să evalueze un ditamai manager de instituție județeană?“ E ca și cum, mâine poimâine Cristi Bâtea, directorul de la CJ, ar fi desemnat, de nu știu cine, să evalueze activitatea lui Romeo Dunca. Alo, domnule președinte, înțelegeți cum stau lucrurile? Sau nu vă interesează?
Vă spun eu, dacă nu știți ce se vorbește prin instituția pe care o conduceți. Cică, pe acest domn director, pardon, referent de Grădinari, l-a băgat în echipă domnul Ovidiu Rădoi, pe considerentul că ar fi prieteni sau, mă rog, vechi cunoștințe. Întrebați-l dumneavoastră pe domnul Ovidiu dacă informația mea e greșită sau nu. Și dacă da, întrebați-vă dacă e corect să procedeze așa.
Iar dacă vă gândiți să-l dați jos pe Benga cu învârteli de astea, s-ar putea să vă faceți de râsul curcilor în final, când Benga va contesta nu atât rezultatul evaluării, cât faptul că acest domn referent nu poate să evalueze un ditamai manager. Și atunci să te ții procese.
Treaba voastră ce veți face, dar să nu-mi spuneți mâine-poimâine că nu v-m spus!
„ATI-ul de la Reșița este plin. ATI-ul de la Timișoara este plin. Sunt niște evidente ce nu pot fi contestate, indiferent cât de tare sună muzica. Nu poate să acopere muzica patriotardă niște evidente că la spital dacă te duci nu mai este loc la ATI. Eu am avut covid în decembrie, sunt vaccinat și, totuși, chiar dacă mi se pare o stupizenie să port masca asta având covid anterior și fiind și vaccinat, domnule e o regulă pe care încerc să o respect. De ce? Eu nu pot să contaminez pe nimeni, asta este clar. Dar dacă eu nu am mască pe stradă, eu pot să generez următoarea remarcă: «Bă, uite ăla nu are mască, eu de ce s-o port?» Și atunci eu mă conformez regulilor pentru că așa este viața. Nu comentez prea mult, suntem în zona PPDD renăscut“, a mărturisit edilul-șef într-o conferință de presă susținută marți.
Popa s-a ferit să facă alte aprecieri, precizând că a mai făcut unele în trecut, iar în prezent trebuie să dea explicații Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România.
Deci, domnule Adelin Tuță, mulți oameni din primăria reșițeană m-au rugat să vă întreb care este secretul fulminantului traseu profesional parcurs de dumneavoastră în ultimii cinci ani. Ar vrea să se îmbogățească și ei peste noapte, din muncă cinstită, nu altfel, să se înfigă peste tot, să profite la maxim de avantajele muncii la stat unde, dacă nu curge, pică, dar nu știu cum să o facă. Sigur, nu toți au norocul ăsta, nu toată lumea se descurcă și nu toți au fler, dar asta este o altă poveste. Cert este însă faptul că, pentru mulți dintre colegii matale (îmi permit să-i numesc așa, deși ei nu au funcții) ești un model, un exemplu de bune practici.
Pe de altă parte, îi înțeleg pe oameni să se întrebe, cât timp din leafa lor de bugetari nu prea reușesc să pună ban pe ban, darămite să cumpere case și terenuri fără număr, să umble cu chimirul doldora cu bani. Și îi mai înțeleg pentru că, în ziua în care te-ai angajat în primărie, venind din mediul privat, chiar păreai un tip rezonabil, cu o zestre materială și financiară aproape modestă: o casă în Reșița, un amărât de apartament, o casă la Văliug, o alta la Hinova, o casă de vacanță la Văliug, o altă casă la Reșița, în timp ce la capitolul „terenuri“ erai varză: două terenuri la Văliug, în extravilan, cu contract de întreținere, în suprafață de 7.000 metri pătrați. Modest, nu? Păi, da, pe atunci erai doar un amărât de consilier cl. I, grad superior.
Între timp, lucrurile s-au schimbat, ai ajuns director executiv la Investiții, ambiția oltenească moștenită din familie și norocul chior te-au însoțit peste tot unde te-au purtat pașii. Să recunoaștem că ai și muncit cât patru: când la primărie, când în Consiliul de Administrație de la Aquacaraș SA sau la firma familiei. Când le-ai putut face pe toate astea, bine și la timp, numai bunul Dumnezeu știe. Cert este că rezultatele nu au întârziat să apără: de la două amărâte de terenuri în extravilan primite de pomană, ai ajuns anul trecut la cinci terenuri situate în intravilanul comunei Văliug (peste 11.000 de metri pătrați), și alte trei terenuri, vreo 14.000 de metri pătrați, la Reșița.
Pentru câte ai realizat în cinci ani de administrație, toată considerația: ai avansat în funcție la primărie, iar afacerile personale cu firma au prosperat și ele, deși colegii matale spun că acestea se datorează poziției pe care o ocupi. Oameni răi, ce să zic. Mereu se va găsi cineva să arunce cu lături. Și pentru a le da peste nas, nu trebuie luați în seamă, domnule Tuță întrebările de genul: este adevărat că la achiziția de materiale pentru primărie lucrați cu un singur furnizor, și ăla din oraș? Că firma matale a făcut branșamentul la rețeaua de gaze la blocul lui Dunca? Nu că ar fi ceva ilegal, dar nah, colegii te-au tot văzut pe la blocul ăla în timpul programului și în preajma președintelui CJ și par invidioși. Lăsați-i să troncănească până n-or mai putea, după zicala cu „câinii latră, ursul trece.“
A, și încă ceva, cică, undeva pe Valea Țerovei te-ai fi făcut cu un teren pe de-a moca. Eu nu cred. Că ai fi acoperit o groapă mare cu umplutură de la demolări, excavări, ceva de genul acesta, și peste noapte a apărut o frumusețe de teren care ar valora ceva bănuți. Spune că nu e adevărat, că sunt doar minciuni ale unor frustrați din primărie, dar și din oraș. Că Garda de Mediu care e mereu cu ochii în patru nu ar permite niciodată așa ceva. Așa e? Așa e, știam eu!
