Viitorii parlamentari au defilat solemn prin fața BEJ, afișând un aer grav, de seriozitate și de responsabilitate. Între ei, granzii politicii din Banatul de Munte, dar și câțiva „pitpalaci“ care visează să ajungă ca Marcel Vela și Ion Mocioalcă. Nu faptul că au venit mai îngrijiți ca de obicei, la costum, bărbieriți, coafați, pensați și parfumați că, deh, așa ar trebui să arate un deputat sau un parlamentar, m-a amuzat, ci limbajul de lemn pe care aceștia l-au folosit aproape la unison. Unul obscur, lipsit de consistență și de adevăr, cum ar fi, de exemplu: „Trăim un moment de o însemnătate deosebită pentru acest județ, pentru România, pentru noi toți.“ Sau: „Acesta este momentul adevărului, al restartului. Momentul în care vom începe să schimbăm fața Caraș-Severinului“. Ori: „Vom face o altfel de politică, una pusă în slujba oamenilor, a cărășenilor“. Și mai pot fi date ca exemplu și alte bazaconii de acest gen.
Bă, copii, lăsați vrăjeala, că nu mai ține. Nu mai fiți atât de ipocriți și nu ne mai frecați la melodie cu aiurelile electorale. Nu vedeți cât sunteți caraghioși să ne vorbiți acum de Caraș-Severin și de oamenii lui, fără să aveți măcar habar de proprietatea vorbelor pe care le scoateți din gură? Voi v-ați ascultat vreodată în căști discursurile astea fanfaronice pe care le debitați în public? Da? Și? Nu vă zgârie ciocanul, nicovala și scărița din urechi? Hai, că nu fac mișto! A, nu știați că și în urechile voastre sunt oscioarele astea? Păi, ce să vă fac, bă, dacă nu știți. E adevărat, voi sunteți politicieni și, pe bună dreptate, la ce vă trebuie noțiunile astea de cultură generală. De clasa a VIII-a, dacă nu mă înșel. Da, totuși…
Da, bă, nici chiar așa, să bateți câmpii cu fraze de genul ăsta, cu momentul istoric, cu o altfel de politică, fără penali în funcții publice, cu bunăstare, lapte și miere pe drumurile pline de gropi ale județului. Mai, mai să vărsați lacrimi, să vă vadă lumea cât de pătrunși sunteți de importanța acestor alegeri. În realitate, vă doare la bască, bă, de mine, de tată-meu, de familia mea, de prietenii și de vecinii mei de cartier la care veniți să cerșiți voturile. Nu mai dați, bă, din fleancă, că oricum nu vă mai crede nimeni. Toți sunteți o apă și un pământ.
Măcar de-ar fi un pământ roditor că, pe unde treceți voi cresc buruienile. Nimic altceva.
