Că de ce scriu toată ziua de rău despre Romi. Altceva mai bun de făcut nu am decât să mă leg de Romeo că, vorba aia, doar e președintele Consiliului Județean, iar eu un pârlit de ziarist. Zău, mă? Află că, tocmai pentru că e președintele Consiliului Județean scriu despre el. Despre prostiile pe care le face și tâmpeniile ce le dă pe torogoată. De asta scriu. Iar el nu se supără, doar uneori îmi spune că am cam exagerat. Nu că n-am dreptate, ci doar că am prea exagerat.
Unii îmi reproșează că publicația la care scriu este una de tot căcatul. Că în ea îmi vărs toate frustrările și că sunt plătit de alții ce să scriu. O fi, gusturile omului trebuie respectate, dar dacă este așa, de ce mai citesc stimabilii detractori? De ce, aproape zilnic, vin cu comentarii în care sunt făcut în fel și chip. Inclusiv, să-mi fie rușine că la anii mei, în loc să-mi văd de bășinile mele scriu toate tâmpeniile de pe lume. Sau că am contracte cu instituțiile statului. Pe cei care sunt îngrijorați de modul în care mă „înfrupt” din banii publici îi întreb un singur lucru: Câți bani ați scos din buzunar să ne citiți, pe mine și colegii mei, zilnic? Nici un leu, vă spun eu. Câți dintre voi, cei care mă înjurați și mă faceți cum vă vine la gură sunteți dispuși să plătiți un abonament lunar, de 3, 4 euro (cât un pachet de țigări)? Nimeni, sau foarte puțini, nu-i așa? Atunci, vă întreb: Vi se pare normal să beneficiați gratuit de roadele muncii mele? E ca și cum v-ați duce la supermaket cu cardul și buzunarele goale. Faceți experimentul ăsta, să vedeți dacă casiera vă lasă treceți moca cu coșul plin de cumpărături. În plus, Subiectiv este opinia personală a celui care scrie (de asta îi și spune Subiectiv), iar pamfletul este un gen literar în care laudele și poveștile despre panseluțe nu au ce căuta.
Și atunci de ce mă înjurați? Nu mă mai citiți, și gata. Schimbați foaia. De mâine treceți pe alt site sau ziar unde sunt lăudați toți cei care vă sunt dragi: politicieni, șefi de instituții. Și va fi bine pentru voi care tot înjurați zi de zi presa asta din Caraș-Severin. Sau făceți-vă un ziar online în care să scrieți cât de frumoși și deștepți sunt cei pe care îi proslăviți, cât de colorată este toamna asta și cât de buni sunt (o parte) din cei care ne conduc. Făceți-o și eu vă promit că nu o să vă înjur. Dimpotrivă, o să vă respect opiniile. În plus, voi face abonament căci, vorba aia: Nici pâine fără muncă, dar nici muncă fără pâine! Dar până atunci, vă întreb, precum regretatul antrenor de fotbal, Titi Teașcă: Ce rău v-am făcut?
