Auzi, bă, la ei, pentru atâta lucru să-ți dai demisia? Îți vine să și râzi. Or fi ei sârbi, dar nici chiar așa, să-i distrugi cariera unui om doar pentru că admira una bucățică de femeie dezinhibată și dezbrăcată. Uită-te la politicienii noștri că nu se dau la o parte, pentru lucruri cu mult mai grave, nici dacă îi picuri cu ceară. Mai bine preferă să fie bălăcăriți și înjurați peste tot decât să facă așa ceva. Amintiți-vă câte luni i-o trebuit lui Sorin Cîmpeanu să se hotărască să-i lase pe alții să conducă ministerul Educației. Câte huiduieli, câte jigniri, câte vorbe grele a trebuit să înghită pe unde se ducea, până când a făcut ceea ce trebuia să facă din momentul în care a fost demascat că plagiase teza de doctorat.
Sau, nu mai departe de Bode. Tot ministru și ăsta. Și tot plagiator de teză de doctorat. A, și fără pic de rușine și cu nesimțirea dusă pe culmile cele mai înalte. Omul nu se dă la o parte, și gata. Nu se dă pentru că nu recunoaște că a făcut asta. O ține pe a lui că e victimă a jocurilor politice la care se dedau useriștii și o parte din colegii săi invidioși. El, săracul, n-are nicio vină. Ce-s alea douăzeci de pagini luate cu copy-paste de la alții? Doar n-o s-o face gaură în cer pentru asta. Și unde mai pui că problema lui îi interesează doar pe 2% dintre români. Ceilalți sunt prea scârbiți de ceea ce văd ca să mai țină socoteala politicienilor plagiatori.
Eu cred că în capul lui Bode funcționează următoarea chestie: „bă, dacă eu îmi dau demisia, același lucru ar trebui să-l facă și Ciucă, pentru că și dumnealui a fost prins cu fofârlica. De ce să-i fac rău omului, dacă partidul nu-mi cere asta?”. Ei, aici e problema noastră, la sârbi, partidul i-a cerut deputatului să-și dea demisia, și pentru ce, că se uita bietul om la două țâțe siliconate? Pe când la noi nu vei auzi niciodată să se întâmple așa ceva. Indiferent de partid.