Vezi că se poate, puiucule? Dacă vrei se poate orice. Chiar și să răstorni munții, să faci din ei dealuri ori câmpii, după cum ți-e interesul. În cazul tău, interesul e să păstrezi munții la locul lor, că dacă i-ai răsturna precum în zicala străbună, cine s-ar da cu schiurile la câmpie? Tălică ai gândit bine și deștept, că iarna îți intră în jeb banii de la dat cu schiurile și sania, iar vara de la bicicliștii atrași de frumusețile și prețurile cu care sunt taxate plăcerile pe munte. Poa’ să zică orișice ăia care n-au loc de matale (nu-i mai amintesc, că m-am săturat să o fac) și care o tot țin că nu-s drumuri ca-n palmă în județ. Sau că spitalul județean e vai de mama lui. Apropos de spitalul județean. Când ai de gând să le dai banii ăia, 14 milioane de lei, veniți pe barba lui Hurduzeu, pentru plata arieratelor? Când? Că acu’ se fac trei luni de când Hurduzeu a depus amendamentul la legea bugetului, și tu nimic. Ce dracu’, bă, Romi, tocmai acuma dai cu mucii în fasole când e să te laud și eu?
Dar să revin la premiul ăla de excelență. Am scris și eu despre el. L-am consemnat ca pe un eveniment, dar tu nici măcar nu ai băgat de seamă. Nu că m-aș fi așteptat să mă suni, să-mi mulțumești, dar un semn de atenție puteai să dai și tu. Sigur, nu te așteptai ca tocmai eu să scriu. Te înțeleg. Bă, când meriți, meriți, iar când nu… Asta e.
Ține-o tot așa, Romi, că ești pe drumul cel bun. Nu pe alea județene plin de hârtoape, ci pe cel hărăzit de ursitoare la naștere. Pe cele județene, pentru care populimea te înjură zi de zi, dă-le dracu, concentrează-te pe munți, că, vorba aia, nici Dumnezeu nu le-a făcut pe toate într-o singură zi.